Orele de educație sexuală creează oameni sănătoși, nu staruri porno! De ce ne e atât de frică de sex?

Educație sexuală

Cele mai adânci, cele mai dureroase, cele mai traumatizante secrete au o latură sexuală, pentru cei mai mulți dintre noi! E o informație pe care am auzit-o, acum câțiva ani, de la un psihoterapeut pe care îl respect! De atunci, privesc, înțeleg oamenii altfel! Mă privesc, mă înțeleg, mă ascult altfel!

De când sunt eu însămi mai deschisă, oamenii și lumea mi se deschid și e zguduitor câte povești am ascultat de atunci – despre tentative de viol sau chiar violuri în copilărie! Despre abuzuri, despre gânduri instruzive, despre dorințe chinuitoare, despre nesiguranțe, despre frici, despre rușine, despre RUȘINE cu litere mari, despre vinovăție, despre VINOVĂȚIE! Da! Sexualitatea la români e plecată cu barza aceea despre care ni se spunea că aduce copiii! Atât de plecată….

Azi, în zilele noastre, avem ocazia să începem să construim oameni noi! Ei nu vor apărea imediat, și poate nici mâine, și poate nu în viața noastră! Dar eu cred că e nevoie să începem să îi construim!

Și cu toate acestea, mulți nu sunt de acord cu orele de educație sexuală în școală

Așa că să hai lăsăm poezia deoparte și să vă spun ceva: voi toți, EXACT, VOI TOȚI, fie că sunteți de acord cu educația sexuală în școli sau nu, fie că sunteți dalbe fecioare, puritani virgini, starlete cu mai multe X-uri, profesori, „căprioare” sau „babuini”, ați venit pe lumea asta PRIN SEX! Și, chiar dacă nu vorbiți despre asta și stingeți lumina, copiii voștri au venit la fel! Exact, pe lumea asta unde acum se dezbate dacă sexul e sau nu ceva suficient de curat încât să fie povestit – pe înțelesul și pe măsura lor-copiilor și adolescenților! Dacă vreo ființă care respiră pe planetă a apărut prin fotosinteză, chiar m-ar interesa să știu!

Și acum, după ce ne-am îndreptat atenția către această informație prețioasă și, doooh, știută de toată lumea –  informație care ne face, la bază, pe toți la fel – aș vrea să vă uitați puțin la voi și să îmi spuneți: ce e așa de greșit la lumea asta încât să considerăm că ce ne-a adus pe lume e atât de greșit?!

educație sexuală la școală

De ce “DA” orelor de educație sexuală în școală?

Cineva îmi spunea că sexualitatea e un subiect delicat și nu poate fi abordat așa, de oricine, oricum! Tocmai, nu se așteaptă nimeni să vină portarul de la școală să le predea copiilor! Nu că ar fi ceva în neregulă cu meseria lui, dar informațiile pe  care unii le consideră “delicate” ar fi mai bine transmise de cineva cu tact pedagogic și empatie inclusă. În plus, acest subiect este “delicat” tocmai pentru că noi îl facem să fie! Religia dusă la extrem, tradițiile care acum nu mai au nicio ancoră în societatea de azi, orgoliul și complexele personale fac din acest subiect unul de băgat sub plapumă! Și la propriu, și la figurat! Singurul mod în care putem, din punctul meu de vedere, să normalizăm situația, e să îl privim ca pe ceva normal. Și ce metodă mai bună decât să îl includem în programa școlară?

Sexualitatea e o parte firească din natura unui om, la fel ca hrana, somnul, mișcarea. Și așa cum există o igiena a acestora menționate (alegi ce mănânci, ai grijă cât dormi etc), așa mi se pare nomal să existe și în privința asta! Doar pentru că toate consecințele derapajelor în acestă zonă nu sunt la fel de evidente ca cele din zona nutriței sau a odihnei de exemplu (alte două nevoi cu care ne-am născut), nu înseamnă că nu sunt! O persoană devenită supraponderală din cauza alimentației greșite e văzută de toată lumea! Un om obosit de lispa somnului e ușor de observat!  

Un om cu traume sexuale e mai greu de identificat, dar asta nu înseamnă ca nu există!

Dimpotrivă! Derapajele aici sunt o mulțime și sunt foarte grave! Rușinea, vinovăția, frica ce învăluie sexualitatea în lumea asta distrug suflete, relații, oameni, creează monștri și victime. Și când cineva vrea să pună reflectorul pe subiectul acesta și să îl trateze în mod sănătos, sărim de zece metri în sus că ne va perverti copiii!

simboluri femeie-bărbat

Nu, orele de educație sexuală nu îi vor învăța pe copii să facă sex! Și nici pe adolescenți!

Dimpotrivă, îi învață când e bine să spună “ NU” și când “DA” din punct de vedere biologic, emoțioanl, psihologic! Nu din punctul de vedere al oamenilor din sat, al dogmelor religioase, al vecinilor, al părinților care visează la nepoți de când li se nasc copiii, dar văd sexul ca pe ceva murdar și periculos (?!).

Îi învață că au drepturi și responsabilități legate de corpul lor! Îi învață că interesul și curiozitatea lor în această zonă sunt firești și NU reprezintă o rușine, dar că e important să își aleagă  cu grijă sursele de informare! Îi învață despre pubertate, despre schimbări hormonale, despre contracepție (în cazul adolescenților)!

Trăim în țara unde, potrivit Institutului Național de Statistică, într-un singur an, 2018, 18 000 de minore au devenit mame.  

Cu toate acestea, ne rușine să rostim “prezervativ” în fața unui adolescent, ca și cum simpla pronunție a cuvântului ar dezvirgina pe cineva!

Și îi mai învață cum să pronunțe corect numele organelor genitale,  pentru că simpla mutilare a lor cu denumiri peiorative gen “rușinuț” sau comice precum“cocoșel” aruncă o umbră de rușine, de tabu, de jenă pe un subiect care ar trebui să fie unul firesc. Și chiar e nevoie de asta?

NU, orele de educație sexuală NU le fură inocența și puritatea copiilor!

Asta cu puritatea e un alt argument care mie îmi trimite neuronii la stretching! Cum adică, în asta constă puritatea copiilor nostri? În faptul că ei cred că sunt aduși de barză? Eu credeam că în capacitatea de a iubi necondiționat viața și lumea! În posibilitatea de a se bucura de lucruri mărunte, dar atât de mari, ca o floare, o bomboană, o îmbrățișare! Dar poate doar eu credeam asta! În plus, dacă noi asociem ideea de educație sexuală cu pierderea purității, nu cumva ne întoarcem la paradigma conform căreia sexul e ceva impur? Și dacă e impur, nu cumva asta duce la rușine, la învinovățire, la judecată, la conflicte și răni interioare?

Sunt una dintre acele femei aduse de barză, care au crescut cu multe limitări și rușini în această zonă!

Mi-a luat mult să depășesc din ele! La unele încă lucrez!  Sunt unul dintre miile, milioanele de adulți cu traume de genul acesta și nu îmi MAI e rușine să recunosc! Nu pentru că aș fi eu  curajoasă din fire (ok, sunt, dar nu despre asta e vorba aici), ci pentru că îmi e clar ca bună ziua că peste 90% la sută din cei care citesc asta au problemele și durerile și neajunsurile și întrebările și fricile și limitările și temerile și rușinile și secretele lor în această zonă! Ori eu cred că generațiile viitoare merită să se elibereze de rușine și vinovăție și traume! Măcar mai mult ca noi! Și da, orice schimbare începe cu un simplu cuvânt:  educație! În cazul acesta, da, sexuală

Dacă există ore de educație sexuală la școală, care mai e rolul părinților? Ei ce îi mai învață?

E întrebarea pe care o adresa pe Facebook o doamnă care se opunea vehement acestei idei! Păi, hai să încheiem frumos și sincer: rolul părinților e să îi învețe pe copii să nu uite să iubească! Și să se lase iubiți! Și să se bucure de iubire!  Vi se pare puțin?

Dacă ți-a plăcut, m-aș bucura să îmi dai un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să afli ce mai scriu!

Pe INSTAGRAM mă poți urmări AICI! Mulțumesc mult!

Citește și: 

DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?

IADUL E PAVAT CU INTENȚII BUNE: ALE MELE ȘI ALE TALE! DE CE?

FOTO: SHUTTERSTOCK

11 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *