DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​

Sunt aspecte în chimie care mă depășesc-inclusiv în cea dintre doi oameni (SÎC). Sunt însă de acord cu “nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!” E adevărat, înțeleg asta în felul meu! (Foarte) personal! Cred că toți suntem povești care se rescriu permanent, într-o continuă dezvoltare (foarte) personală! Iar aici,  “fotografiem” aceste povești în cuvinte!

Iadul e pavat cu intenții bune 1

Bancul e ultracunoscut, dar mereu actual:

La școală, învățătoarea îi întreabă pe copii ce faptă bună au făcut în ultima săptămână.

Gigel: „Eu am ajutat o bătrânică să treacă strada”.

Învățătoarea: „Bravo, băiete”

Ionel: „Și eu am ajutat o băbuță să treacă strada!”

Învățătoarea (entuziasmată): „Felicitări și ție”

Vasilică: „Eu am ajutat o femeie bătrână să treacă strada”

Învățătoarea (uimită): „Și tu, copile? Cum, ați făcut toți aceeași faptă bună?

Gigel: „Foarte simplu! A fost nevoie de toți trei pentru că băbuța nu voia nici în ruptul capului să treacă strada!”

Deși numele meu e Cristina-Maria, am fost, pe rând, și Gigel și Ionel și Vasilică și băbuța,  în ecuația vieții mele. Mai nou, de când observ cu mai mare atenție oamenii, am devenit și “învățătoarea” din banc, iar în jurul meu plouă cu Gigei și cu Ionei! Torențial! Și cu biete băbuțe, catapultate direct în mijlocul străzii, de unde nu știu încotro să o ia!

O prietenă îmi povestește că nu mai scapă de mama care o bate la cap să facă vaccin antigripal! Prietena are peste 40 de ani. Un amic vrea să își schimbe jobul și casa și viața, dar familia se împotrivește cu toate armele! CU TOATE ARMELE! Amicul are peste 30 de ani! Cineva foarte drag mie și-a deshis de curând o afacere cu potențial, dar tatal lui “cineva drag”, fost om de afaceri (de succes), îi explică de câte ori are sau n-are ocazia cât de greu e să ții un business, cât de bine e să nu ai un business și în general ce decizie greșită a luat el, că a renunțat la o viața ușoară, fără business, normal.

Citește mai departe
Procrastinarea 1

Eșți procrastinator-șef și tocmai ai mai amânat o dată ce e important și ai ales să vezi poze cu pisici? Cuvântul “mâine” e favoritul tău, dar în dicționarul personal înseamnă   “cândva” “altădată” “odată și odată” sau “vreodată”? Pentru tine există un supererou! Un super-salvator, un tătuc al tătucilor care abia așteaptă să tăbăcească fundul tuturor problemelor tale! Numele lui e: VIITORUL TU!

VIITORUL-TU e undeva, la o petrecere exclusivistă, ciocnind șampanie cu VIITOAREA-EU. Asta după ce amândoi au rezolvat ce aveau de făcut și au pus în practică absolut-toate-acele lucruri pe care noi spunem că le vom face mâine sau cândva. VIITORUL-TU și VIITOAREA-EU au o carieră fulminantă, o sănătate de fier și o viață personală  bulbucind în iubire și relații împlinite!  

Citește mai departe
Singuratate 1

Știți acel MEME faimos în toată lumea numit „pisica singură/pisica in singurătate” (lonely cat)? Compus din câteva benzi desenate, prezintă un animăluț pe care iți vine să îl iei în brațe, dar care se văicărește că :

“sunt atâââââât de singur(ă)”

„de ce trebuie să trăiesc așa singur (ă), în așa singurătate?”

“O să se termine vreodată această singurătate?”

E, și în momentul în care cineva se apropie să îl mângâie, pisoiul se zburlește : “IA-ȚI MÂINILE DE PE MINE!”  

Citește mai departe
Procrastinare

Sunt Cristina-Maria și visez la un blog de suficient de multă vreme încât să nu pot să va zic…anul, că mi-ar fi rușine! Pot să va spun însă că articolul asta trebuia să fie gata demult, dar… am avut treabă! Fix când să mă apuc, am realizat că nu îmi beam ceaiul din cana preferată. (?!) Că doar are mesaj motivațional și cum pot să scriu fără motivație?! Așa că i-am făcut mutație musetelului! După un timp greu de definit, am realizat că tot ce aveam în cap era legat de ce biscuiți ar merge la ceai. Nu mă hotărâm!

Ca să nu mai pierd timpul cu prostii (?!) am decis să îmi cumpăr mai multe feluri și să mă întorc la blog. Pe drum însă mi-am amintit că vreau să reduc zahărul procesat din alimentație, așa că am luat gutui. Când m-am întors, mi-am dat seama că ceaiul nu are același feng-shui cu gutuile ca și cu biscuiții, așa că hai să reconsider teoria zahărului. M-am apucat să citesc articole despre zahăr, zaharoză, sucraloză, zaharină, aspartam, miere de albine, extract de ștevie și sirop de agave. Și care poate îndulci mai sănătos biscuiții?!? Când am terminat, era vineri! De articol, care e despre procrastinare, mă apucasem marți! Superb!

Citește mai departe
Recunoștința 1

“De ce să fiu recunoscător? Cui? De ce? Nu am primit niciodată nimic, de la nimeni!” mi-a trântit un amic bosumflat. Intelectual, ras, tus, frezat, tată responsabil, știți modelul, ai fi crezut că înțelege. Dar nu, nu înțelegea! Și știți ceva? Nici eu nu am înțeles mult timp! Și acum îmi e greu, uneori! Mental, pricep fără probleme! Cu inima, pricep uneori, de mai multe ori, nu mereu!

Dar ce e recunoștința?

E foarte interesant pentru că, pe dexonline, primul sens al recunoștinței este“obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine, iar al doilea sens este  “recunoaștere a unei binefaceri primite.” Și totuși, recunoștința înseamnă mult mai mult! Și, din perspectiva mea, în niciun caz “obligație”. Cel mult, responsabilizare și responsabilitate! Dar așa cum niciunul dintre noi nu poate fi cuprins într-o definiție de două rânduri, nici recunoștința nu încape într-o simplă explicație dintr-un dicționar.

Recunoștința, în sine, e o lume! Și poate cuprinde lumea întreagă! Presupune capacitatea unei persoane de a vedea ce e bun și pozitiv în viață! Și realitatea e că în absolut orice moment, în absolut orice situație, poți găsi ceva pentru care să fii recunoscător! Asta dacă ai puterea emoțională corespunzătoare și mentalitatea potrivită (ceea ce englezii numesc “mindset”).

Recunoștința, ca o pereche de ochelari care te fac să VEZI

Prietenii mei miopi – o spun cu dragostea și cu dioptriile personale de rigoare, pentru că da, port ochelari – știu senzația pe care ți-o dă o pereche de lentile corect alese. Dar și când o găsești….mamăăăăăăăăă! Prietenii care au norocul să vadă bine fără niciu ajutor, pot să facă un experimet: să împrumute o pereche de ochelari, să observe cum se vede lumea prin ei-că de văzut se vede, dar prost- și apoi să o dea jos! Mamăăăăă!

Și știți ceva? Și cu, și fără ochelari, lumea înconjurătoare e FIX aceeași! Numai că voi o vedeți cu totul altfel!

Citește mai departe
poza supereroine

O să fie un 2020 magic! O să fie cu dragoste, multă dragoste, foarte multă dragoste! Cu reușite profesionale, cu mult, foarte mult râs! Cu sănătate, cu aventură, cu sport, cu sex (pam pam), cu zboruri cu avionul în locuri faine și foarte faine! Cu oameni noi, cu prieteni vechi, cu haine la modă, cu spectacole, concerte, piese de teatru, cărți și cursuri. O să fie anul în care eu o să învăț să conduc fără să fiu etichetată drept “gagicuță la volan”! Și o să ajung să gătesc bine de tot! O să fie cu mult curaj, multe mari schimbări, cu mult sens și cu dragoste! Și dacă nu am zis dragoste, hai să zic: cu dragoste!

Bun, am stabilit, da?

V-ați dat deja ochii peste cap? Mă refer la voi, toți “realiștii”, toți pesimiștii, toți “nu-le-poți-avea-pe-toate-în-viață”, toți cei speriații de bombe (ca mine), cu subconștient de victimă (ca mine), cu traume și frici (ca mine).

Așa că să continuăm! O să fie un 2020 cu multe dificultăți! Cu frici, blocaje, limitări, probleme ivite din senin! Cu multe momente în care o să îmi vină/ îți vină să strâng(i) de gât pe toată lumea! Cu lacrimi vărsate în singurătate și înghițite în public! Cu multe clipe în care te simți…gol! Sau înghețat! Sau și gol și înghețat! Știți momentele acelea în care simți că ești paralizat pe dinăuntru și nu trece nimic, băi, dar nimic? Poate doar durerea, asta dacă ai curajul să lași ceva să treacă? E, o să fie și cu acele momente!

BAU! V-am speriat?

Știu, și eu pe mine! Dar, mda, o să fie ȘI cu acele momente! Știu, legea atracției (în care și eu cred), adepții gândirii pozitive (pe care și eu o testez, cu limite), afirmațiile și rezoluțiile de an nou nu includ astfel de viziuni! Știu, știu, hai să nu ne focusăm pe ce nu o să meargă, hai să vedem DOAR ce e bun! HM! (interjecție care exprimă neîncredere, nu firmă de haine).

Citește mai departe
vot suedezi 1

Când eram mică am vrut să fiu, pe rând, nevasta lui Bobby Ewing, iubita lui Zorro, Monica din “La Medeleni”, Sailor Moon și unul dintre Cireșarii lui Chiriță. Când m-am făcut (mai) mare, mi-am dorit să ajung, în ordine cronologică: belgiancă, spaniolă și americancă. Am rămas româncă! Între timp, însă, tocmai când am început să dau al meu vot sufletesc (sîc) României, pare că din ce în ce mai mulți conaționali se visează…altceva.

Citește mai departe
elena lasconi violenta 1

Bătaia nu e ruptă din rai, e ruptă din suflete care au devenit mici, pentru că nu au știut și nu le-a învățat nimeni cât de mari pot să fie! Într-o societate în care Pravila lui Vasile Lupu, care reglementa MODUL în care bărbatul își putea bate nevasta, a fost în vigoare secole întregi, începem în sfârșit să ne trezim. Iar acum, dacă Dumnezeu, psihologul, rudele și chiar victima îl pot ierta pe agresor, legea nu o mai face! Mai sunt însă multe de înțeles. Și de vindecat!

Campania “Femeia ca o pradă”, inițiată la PRO TV de Elena Lasconi, fotografiază o realitate care doare mai tare ca un pumn! La fiecare 30 de secunde, undeva în România, o femeie e agresată, bătută, abuzată. În timpul pe care îl petreci tu ca să citești acest material, mai multe suflete, se fac țăndări. Cel mai probabil, nu pentru prima dată…

Citește mai departe
cursurile Essence 1

Când eram mică, eram de multe ori, de foarte multe ori, de prea multe ori, nefericită. Îmi doream să cresc mare, să port tocuri înalte și rochii frumoase. Să mă dau cu parfum și să acopăr, cu zgomot de tocuri cui și note de trandafir și iasomie, mirosul și zgomotul unei copilării mai puțin idilice.

Am crescut și, deși ai mei stilettos mă înalță mult peste 1, 80, m-am trezit că mă simțeam mică. Mică, mică, foarte mică, în fața unei lumi prea mari. Chanel, Lancome și Givenchy își făceau bine treaba. Dar efervescența florilor de portocal din Gabrielle, fructele și florile din La vie est belle și vanilia din Ange ou demon puteau să acopere, dar nu să facă să dispară mirosul de suflet ars din interiorul meu.

Citește mai departe
cum sa iei decizii 1

Sau rețeta curajului, pe scurt: cum să iei decizii atunci când te paralizează frica de a decide?

Știți poveștile acelea cu prințesele care își trăiesc viața într-un turn și așteaptă să hotărască cineva pentru ele când e momentul să fie salvate? Era cât pe aici să fiu una din ele toată existența mea….

Când eram mică, deciziile mele erau limitate la ce carte citesc în continuare, cu ce păpușă mă joc și…și cam atât. Părinților mei le era teamă mereu că aș putea greși undeva, așa că hotărau ei pentru mine. Am fost o mică prințesă într-un turn de sticlă și era cât pe aici să devin un fel de prințesă-babetă într-un (bloc)  turn de pe undeva din Militari, București.

La 23 de ani am aflat că mă confrunt cu probleme de sănătate, așa că, de frică să nu mă sparg ca un bibelou, m-am auto-îndesat în turn și nu am mai ieșit de acolo vreo câțiva ani. Tot ce făceam era să muncesc de dimineața până seara, în așa fel încât ajunsesem să îmi trăiesc viața ca pe un job de dus la bun sfârșit. În afara serviciului nu îmi asumam niciun risc, nu simțeam, nu trăiam, nu iubeam și nu iubeam viața. Cum am ieșit? A fost un proces lung, dureros de dureros de multe ori, frumos de frumos de atâtea ori.

Citește mai departe