DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​

Sunt aspecte în chimie care mă depășesc-inclusiv în cea dintre doi oameni (SÎC). Sunt însă de acord cu “nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!” E adevărat, înțeleg asta în felul meu! (Foarte) personal! Cred că toți suntem povești care se rescriu permanent, într-o continuă dezvoltare (foarte) personală! Iar aici,  “fotografiem” aceste povești în cuvinte!

Japonia

Am plecat în Japonia într-o vară, când lumea era mult mai mică decât pare acum, iar eu aveam nevoie să îmi simt inima mai mare! Mult mai mare! Terminasem o poveste de iubire și, înainte de a intra într-o nouă relație, voiam să încep alta, mai faină: cu mine!

Mai în glumă, mai în serios, ca să îmi regăsesc “zen-ul și Feng-Shui-ul”, unde mă puteam duce mai bine decât în țara care le-a ridicat la rang de artă? Pe străzile curate ale capitalei, în orașul unde până și Godzilla are acte de rezidență și adresă în Shinjuku, am descoprit o lume pe care mă străduiesc, pe cât posibil, să o port cu mine.

Citește mai departe
Sustenabilitate 1

Cine a vrut să fie Batman, Wonder Woman, Superman sau Sailor Moon când era mic, mâna sus! Și nu, nu pentru colanții de supererou sau diadema de supereroină! Ne doream să fim aceia care făceau bine în jur, care salvau oamenii și pământul întreg! Care contau!

Și acum? Da, exact! Acum am crescut, iar nasul de Superman și Wonder Woman-în-devenire a dat de facturi, de griji pentru supraviețuire sau de comunicate zilnice despre evoluția pandemiei SARS-CoV-2. Prea stresați ca să mai salvăm chiar și 5 minute pentru un om iubit, ne mai arde de salvat planeta? Pentru mulți răspunsul e NU, dar NU e bine! Pentru NOI!

Citește mai departe
accelerația în viață 1

La școala de șoferi, prima lecție e despre pornirea de pe loc și despre oprirea autovehiculului! Accelerare și frânare! Până nu le înțelegi pe astea, nu intri în trafic! Teoretic! Întâiul meu instructor, când a văzut că prima dată am apăsat accelerația parcă eram Kimi Räikkönen, iar pedalei de frână i-am dat un super bocanc, desi purtam sandale, a înghițit în sec și-a zis că, dacă nu m-a învățat nimeni ilegal să conduc, de ce și-ar strica el bunătate de motor să mă învețe legal? Așa că ce-am făcut preț de câteva lecții a fost să ne fâțâim prin trafic – el cu picioarele pe pedale și eu cu cu mâinile pe volan!

Citește mai departe
persoana mea

În seria Grey’s Anatomy, pe care am urmărit-o pînă acum câțiva ani, încă din primele episoade apărea conceptul de “my person”. În românește “persoana mea”! Era, în scenariul filmului, în cazul personajului principal, Meredith Grey, cea mai bună prietenă a ei. Pentru că era în primele episoade, m-am întâlnit cu acest termen, la nivel teoretic, acum mulți ani. La nivel practic, adică sufletesc, deși am considerat mereu că #oameniisuntpoveste și deși chiar am o persoană pe care o numesc așa, eu cred că am început să înțeleg conceptul abia în ultima perioadă.

Citește mai departe
bine

“Nu am nevoie de sfaturi! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui că o să fie bine! Știu! Nu am nevoie să îmi amintești cele o mie de lucruri grele peste care am trecut! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui cât de puternică sunt! Știu! Nu am nevoie să îmi spui că nu merită, că el, că alții nu merită, că nimeni și nimic nu merită! Că eu nu merit să merit să ma doară! Știu! Nu am nevoie să îmi spui să mă observ, să meditez asupra a ceea ce mi se întâmplă, să citesc nu știu ce, să îmi amintesc cât de fericită am fost în atâtea momente pe care tot eu le-am creat! Nu am nevoie să îmi spui că nefericirea asta care îmi topește venele trece, că durerea care îmi sufocă respirația se dizolvă, că totul e o iluzie și că ține de mine și de focusul meu! ȘTIU!

Citește mai departe
libertate 1

În 2020, la audițiile America’s Got Talent a participat un concurent care a pus un “înainte” un după pe scena concursului. Archie Williams s-a înscris în competiție la un an după ce a fost eliberat din închisoare pentru un viol pe care nu l-a săvârșit niciodată. A stat 36 de ani după gratii pentru ceva pentru care, la punerea sa în libertate, s-a dovedit că a fost altă persoană vinovată! 36 de ani! Eu nu mă născusem când, în cea care era considerată pe atunci cea mai “sângeroasă” închisoare a Statelor Unite, acestui om i s-au pus cătușele. Când i s-au scos, eram demult femeie în toată firea.

Întrebat ce l-a ținut în viață, a dat un răspuns simplu. Cutremurător! Real!

Archie Williams: “Liberatea e a omului! Am mers în închisoare, dar nu mi-am lăsat mintea să meargă în închisoare.”

Citește mai departe
poveste de Paște

În povestea “Colind de Crăciun” ( A Christmas Carol), Charles Dickens vorbește despre bătrânul Ebenezer Scrooge, care, în noaptea de sărbătoare, este vizitat de trei spirite care îi schimbă viața. Fantoma trecutului, fantoma prezentului și fantoma viitorului îi arată, ca într-o oglindă, tot ce ERA, dar nu știa că ERA acolo! Tot ce nu voise să vadă despre el și despre ceilalți! Fără posibilitatea de a putea să fugă din fața propriei imagini, bătrânul Scrooge se uită de fapt, pentru prima dată, la el însuși.

Vi se pare că povestea sună cunoscut în preajma acestor sărbători? Nu familiar în sensul că ați citit cartea sau ați văzut filmul/desenele animate, ci în sensul că, pe undeva, aveți și voi propria poveste-de Paște, de data asta! O poveste care se scrie în această perioadă de izolare.

Citește mai departe
cele 4 legăminte coronavirus

Cum mi-a venit ideea să scriu un articol despre „cele 4 legăminte în vreme de pandemie Coronavirus?” Întâi mi-am amintit de o perioadă petrecută la Geneva. Acum câțiva ani, în timpul unei vizite la Organizația Națiunilor Unite (ONU), un ghid sexy și cam fain (am fost îndrăgostită de el vreo 2 ore) ne-a pus tuturor celor din sală o întrebare deloc sexy, deloc faină, dar care m-a făcut să privesc altfel cerul elvețian:

“E cineva de aici care a trăit războiul?”

Nu a ridicat nimeni mâna, deși sala era plină de cetățeni ai lumii. Ghidul cel sexy a continuat:

“Nimeni?! Mă bucur tare! Vă dați seama ce norocoși sunteți? De câte ori am vizitatori care au trăit vremuri de război, energia sălii se schimbă la întrebarea asta, să știti! Voi nu ați cunoscut niciodată ce au cunoscut ei, iar asta vă face foarte norocoși.”

Au trecut de atunci mai bine de 5 ani, dar vorbele lui m-au urmărit. Acum îmi răsună parcă le-aș fi auzit ieri și un pic din mine se cutremură.

“E cineva de aici care a trăit războiul?”

Citește mai departe

Ce să vă zic? Îmi e dor de poze cu pisici! Multe pisici! Vă rog eu, multe, multe, multe! Hai și căței! Și papagali (mă rog, ăia mai apar, pe ici, pe colo). Îmi e dor de multe lucruri, de la îmbrățișări de la oameni de care îmi e dor tare, până la lămâi și spirt medicinal din belșug. Și Doamne, îmi e dor de îmbrățișări…

Citește mai departe
panica 1

De când “hapciu, Coronavirus” a devenit noul “mâinile sus, se trage”, iar prețul unei măști medicale a început să rivalizeze cu cel al cireșelor cumpărate în mai, mi se pare că trăiesc într-un banc cu guturai! Adică într-o glumă expirată, al cărei rezultat nu e amuzamentul, ci panica.

Recunosc: inițial, am ignorat isteria asta! Apoi toată povestea mi-a făcut ochii rotocol și am mai ignorat-o puțin! După care a ajuns să mă irite! După care mi-am dat seama că eu am trăit-o! Cam acum vreo zece ani, când eram foarte, foarte tânără și foarte, foarte speriată.

Și, cu toată asumarea și convingerea, pot să vă transmit din tranșeele fricii că…cel mai frică ar trebui să ne fie de frică!

Citește mai departe