DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​

Sunt aspecte în chimie care mă depășesc-inclusiv în cea dintre doi oameni (SÎC). Sunt însă de acord cu “nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!” E adevărat, înțeleg asta în felul meu! (Foarte) personal! Cred că toți suntem povești care se rescriu permanent, într-o continuă dezvoltare (foarte) personală! Iar aici,  “fotografiem” aceste povești în cuvinte!

AUDIO 1

Îmi aduc aminte când mă anunța tata că mergem la mare. Aveam 8, 9, 10 ani și mă pregăteam cu o săptămână înainte. Păpușile mele – și aici nu glumesc – se mutau pe balcon, să primească și ele mai mult soare! Întorceam biblioteca cu susul în jos, să decid ce carte merită anul ăsta să meargă la plajă, împreună cu mine. Căutam prin sertare scoicile mari de anii trecuți, ca să aud sunetul marii și să o salut. Să știe că vin!  Nu se întâmpla mereu în vacanță ce visam sau ce mi-aș fi dorit! Dar mirosul acela de mare, culoarea “albastru-verde-nu-știu-ce”, nisipul care arde împreună cu aerul, mingea mea albastră de volei și gentuța de paie pe care am lăsat-o la o pizzerie din Constanța – împreună cu amintirea primei pizza din viața mea – îmi fac copilăria să zâmbească.

Citește mai departe
singuratate sarbatori 1

Acum, că au trecut puțin zurgălăii, cârnații încep să se așeze – în burtă și pe burtă, iar anul se înnoiește, hai să spunem lucrurilor pe nume: uneori, suntem triști sau furioși de sărbători! Copleșiți de singurătate sau necăjiți! Uneori plângem! Și e OK!

Da, cred în magia Crăciunului. Am avut ani când, în decembrie, eram posedată de clopoței și luminițe. Am fost mereu prima la făcut cadouri, am fost mulți ani fana filmelor de sărbătoare și am iubit această perioadă ca pe o poveste despre sufletul adevărat al fiecărui om.

Citește mai departe
Crăciun 1

Cum să personalizezi un cadou? Știți cum se spune: globurile de Crăciun devin tot mai valoroase de la an la an. Sunt tot mai prăfuite, unele din ele mai decolorate sau mai urâțele, dar dacă împodobesc un brad într-o casă cu sărbători luminoase, ajung să cuprindă amintiri și emoții. La fel e și cu darurile. Nu contează atât de mult cât costă –ok, uneori contează, dar nu prețul face darul…neprețuit.

Eu cred că un cadou special nu vine la pachet cu “ O, vai, mulțumesc”, ci cu vreo câteva secunde de tăcere, o lumină în privire și apoi cu “ ooooo, vai, mulțumesc.”

Citește mai departe
rasism 1

În mod evident, acest articol nu e despre fotbal! O fi el sportul rege, dar când mingea s-a urcat pe tron, cred că eu eram într-o perioadă anti-monarhistă sau ceva, că nu am participat la încoronare. În plus, a trecut ceva de la scandalul în care a fost implicat Sebastian Colțescu, așa că nu mai poate fi doar despre ce s-a petrecut la meciul PSG – Istanbul Bașakșehir.

Oamenii au început oricum să uite problemele profunde generate de situație. Mulți nici nu le-au sesizat vreodată. Au primat glumele, meme-urile și întrebările existențiale de genul “cum o să bem noi de acum încolo vin întunecat de Drăgășani?” Și cu acelea am și rămas.

Citește mai departe
Japonia

Am plecat în Japonia într-o vară, când lumea era mult mai mică decât pare acum, iar eu aveam nevoie să îmi simt inima mai mare! Mult mai mare! Terminasem o poveste de iubire și, înainte de a intra într-o nouă relație, voiam să încep alta, mai faină: cu mine!

Mai în glumă, mai în serios, ca să îmi regăsesc “zen-ul și Feng-Shui-ul”, unde mă puteam duce mai bine decât în țara care le-a ridicat la rang de artă? Pe străzile curate ale capitalei, în orașul unde până și Godzilla are acte de rezidență și adresă în Shinjuku, am descoprit o lume pe care mă străduiesc, pe cât posibil, să o port cu mine.

Citește mai departe
Sustenabilitate 1

Cine a vrut să fie Batman, Wonder Woman, Superman sau Sailor Moon când era mic, mâna sus! Și nu, nu pentru colanții de supererou sau diadema de supereroină! Ne doream să fim aceia care făceau bine în jur, care salvau oamenii și pământul întreg! Care contau!

Și acum? Da, exact! Acum am crescut, iar nasul de Superman și Wonder Woman-în-devenire a dat de facturi, de griji pentru supraviețuire sau de comunicate zilnice despre evoluția pandemiei SARS-CoV-2. Prea stresați ca să mai salvăm chiar și 5 minute pentru un om iubit, ne mai arde de salvat planeta? Pentru mulți răspunsul e NU, dar NU e bine! Pentru NOI!

Citește mai departe
accelerația în viață 1

La școala de șoferi, prima lecție e despre pornirea de pe loc și despre oprirea autovehiculului! Accelerare și frânare! Până nu le înțelegi pe astea, nu intri în trafic! Teoretic! Întâiul meu instructor, când a văzut că prima dată am apăsat accelerația parcă eram Kimi Räikkönen, iar pedalei de frână i-am dat un super bocanc, desi purtam sandale, a înghițit în sec și-a zis că, dacă nu m-a învățat nimeni ilegal să conduc, de ce și-ar strica el bunătate de motor să mă învețe legal? Așa că ce-am făcut preț de câteva lecții a fost să ne fâțâim prin trafic – el cu picioarele pe pedale și eu cu cu mâinile pe volan!

Citește mai departe
persoana mea

În seria Grey’s Anatomy, pe care am urmărit-o pînă acum câțiva ani, încă din primele episoade apărea conceptul de “my person”. În românește “persoana mea”! Era, în scenariul filmului, în cazul personajului principal, Meredith Grey, cea mai bună prietenă a ei. Pentru că era în primele episoade, m-am întâlnit cu acest termen, la nivel teoretic, acum mulți ani. La nivel practic, adică sufletesc, deși am considerat mereu că #oameniisuntpoveste și deși chiar am o persoană pe care o numesc așa, eu cred că am început să înțeleg conceptul abia în ultima perioadă.

Citește mai departe
bine

“Nu am nevoie de sfaturi! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui că o să fie bine! Știu! Nu am nevoie să îmi amintești cele o mie de lucruri grele peste care am trecut! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui cât de puternică sunt! Știu! Nu am nevoie să îmi spui că nu merită, că el, că alții nu merită, că nimeni și nimic nu merită! Că eu nu merit să merit să ma doară! Știu! Nu am nevoie să îmi spui să mă observ, să meditez asupra a ceea ce mi se întâmplă, să citesc nu știu ce, să îmi amintesc cât de fericită am fost în atâtea momente pe care tot eu le-am creat! Nu am nevoie să îmi spui că nefericirea asta care îmi topește venele trece, că durerea care îmi sufocă respirația se dizolvă, că totul e o iluzie și că ține de mine și de focusul meu! ȘTIU!

Citește mai departe
libertate 1

În 2020, la audițiile America’s Got Talent a participat un concurent care a pus un “înainte” un după pe scena concursului. Archie Williams s-a înscris în competiție la un an după ce a fost eliberat din închisoare pentru un viol pe care nu l-a săvârșit niciodată. A stat 36 de ani după gratii pentru ceva pentru care, la punerea sa în libertate, s-a dovedit că a fost altă persoană vinovată! 36 de ani! Eu nu mă născusem când, în cea care era considerată pe atunci cea mai “sângeroasă” închisoare a Statelor Unite, acestui om i s-au pus cătușele. Când i s-au scos, eram demult femeie în toată firea.

Întrebat ce l-a ținut în viață, a dat un răspuns simplu. Cutremurător! Real!

Archie Williams: “Liberatea e a omului! Am mers în închisoare, dar nu mi-am lăsat mintea să meargă în închisoare.”

Citește mai departe