Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia! Și nu, nu îi iau apărarea lui Will Smith
Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia! Mai citiți asta o dată! Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia!
O să vă rog să vă imaginați un context: o fetiță și-a pierdut tot părul. Să zicem că afecțiunea ei se cheamă alopecie juvenilă. În cazul minorilor alopecia se manifestă în general mai blând ca la adulți, dar depinde și de la caz la caz. Fetița se duce la școală unde, o altă fetiță, cunoscută în gască și la serbările școlare pentru glumele zilnice, râde pe seama ei. Știe că are o condiție medicală, dar ea asta face mereu: glume. Așa a devenit populară, așa a devenit simpatizată. Bun, mai departe. Fetița agresată se satură la un moment dat și îi trage o palmă amuzantei. Pac! Școala intervine și face dreptate: ei nu încurajează violența, așa că fetița bolnavă e pedepsită, iar glumeața e compătimită cu “vai, te-a durut? Ce urât!” Fără să îi spună nimeni nimic altceva. Nu vi se strânge un pic sufletul a „nu e ok de nicio parte?”
Există mai multe feluri de violență
Acum să revenim la realitatea noastră cea de toate zilele, pentru că v-ați prins, orice asemănare cu persoanje reale nu este întâmplătoare. Chiar dacă nu vorbim de copii, deci de cele mai fragile suflete, tot de suflete discutăm. EVIDENT că ce a făcut Will Smith nu e în regulă! Evident că un pumn nu rezolvă niciodată nimic. Evident că e de penalizat! Foarte bine că și-a cerut iertare. Chiar el a spus-o pe contul oficial de Instagram: „comportamentul a fost inacceptabil și fără scuză. (…) Sunt jenat și acțiunile mele nu arată în niciun fel omul care vreau să fiu.” Dacă o să fie și penalizat, deși o spun cu mult regret, pentru că e un actor bun, o sa fie pentru că violența NU trebuie tolerată!
Dar violența de niciun fel nu trebuie tolarată! Și există mai multe feluri de violență:
1.Violența fizică – de necontestat și de neacceptat;
2. Violența verbală/ emoțională/ exprimată prin diferte acțiuni
Aceasta a doua e de multe ori supusă disputelor. ” E omul prea sensibil.” „E bipolar(?!). „A fost o glumă.” „Nu ai tu simțul umorului (nu, serios?).” Dar hai să vă mai spun cum simt eu că e această formă de manifestare. Care de fapt e tot violență. Pentru că lasă răni, chiar dacă nu vizibile. E nedreaptă! Exact! Nedreaptă până la sânge. Până la ficat. Până la ce vreți voi. Respiră nedreptate. Când nu ne pasă deloc de ceilalți, când o glumă care nouă ni se pare bună (nici măcar nu e) cântărește mai mult decât emoțiile altui om, atunci e vorba de nedreptate.
Există mai multe feluri de violență
Acum că s-au mai calmat lucrurile, după aproape 48 de ore, pentru mine situația e clară: nu există și nu ar trebui să existe două tabere: PRO sau CONTRA Will Smith/ Chris Rock. Amândoi au greșit. În fix egală măsură, la fel de grav, dar ambii cu violență.
Pentru că există mai multe feluri de violență.
Eu am văzut pe scena Oscarurilor în felul următor: un comediat care făcea ce știa el mai bine –și da, e foarte bun pe ce face. Și un actor venit acolo pentru Oscaruri. Nu pentru comediat.
Actorul, stors de suferințele soției, când a văzut-o că își dă ochii peste cap, a înnebunit. Și-a pierdut controlul, din păcate. În spate sunt multe zile, poate săptămâni, poate luni sau ani în care omul ăsta a fost acolo să îi șteargă lacrimile acestei femei. Nu e bipolar, cum am mai auzit. Acesta e un diagnostc medical în sine, nu un cuvânt-jucărie. Dar instabil emoțional clar e. Din păcate. Și, tot din păcate, câți dintre noi nu am fost așa măcar o dată în viață? Așa că și-a pierdut controlul. Nu e o scuză! Nu e o justficare! E doar o explicație și atât. Gestul e de sancționat!
Comediantul a făcut multe glume la viața lui. E al naibii de bun! Și mie îmi place mult! Face glume peste glume, majoritatea bune și foarte bune. Când am chef de el, îl găsesc pe Netflix sau pe youtube. E foarte amuzant. A uitat însă ceva: el e foarte haios în show-urile lui! Sau unde e invitat în calitate de comediant! Când te duci la un spectacol al lui, când dai PLAY să vezi o înregistrare dintr-un show sau o emisiune ȘTII la ce să te aștepți. Aici însă era prezentator la Oscaruri. Toți cei care veniseră acolo, erau în acea sală pentru Oscaruri, nu pentru glumele lui Chris Rock.
Deci? Ce l-a făcut pe Will Smith să reacționeze așa?
Instabilitatea emoțională, cauzată de suferință multă, care e o problemă în sine și trebuie rezolvată.
Deci? Ce l-a făcut pe Chris Rock să facă aluzie clară la…
…tunsoarea (sau lipsa ei) soției lui Will Smith, când știa că alopecia ei nu e o alegere, ci o problemă de sănătate? Incapacitatea emoțională de a te conecta cu alt om. De a cunoaște limitele, de a înțelege că atunci când nu ești în show-uri de comedie, ești om si atât. Nu spui bancuri la înmormântări dacă ceilalți plâng disperați. Nu îl întrebi pe un ucrainean căruia i-a fost bombardată casa ieri câte stele a numărat noaptea trecută sub cerul liber. Nu faci glume despre boala unei persoane pe care NU o cunoști cu adevărat, despre care nu știi la ce nivel de acceptare se află, nu e acolo pentru cât de haios ești tu, nu îi ștergi tu lacrimile după.
De fapt, eu nu numesc glumă replica lui. Nici măcar glumă proastă. Doar o replică proastă. Atât.
Dacă Jada ar fi venit direct de la chimioterapie și ar fi fost fără păr și suferința ar fi fost extrem de evidentă, ar mai fi făcut Chris Rock aceeași glumă? Mă îndoiesc! De ce? Pentru că ar fi fost clar, fără un minimum de efort de gândire, că nu e cazul. Ea însă are o suferință care nu se vede în exterior –ascunsă chiar cu haine scumpe destul de prost alese în genere, dacă mă întrebați pe mine. Dar pe care și-a recunoscut-o și pe care și-a asumat-o. Și atunci chiar era cazul? Răspunsul e NU! Că suferința ei nu se compară cu a altora care chiar suferă de cancer și fac chimioterapie? Sau cu a unui copil care nu are ce mânca? Irelevant! Pentru că suferințele nu se compară! Punct! Și nici nu sunt inspirație pentru glume făcute de față cu suferindul -decât dacă știi sigur că acesta gestionează așa de bine totul, că poți vorbi relaxat. Dacă nu știi sigur, și nu ești nici măcar într-un context care explică atitudinea, mai bine taci.
Academia Americană își pune problema de a retrage Oscarul lui Smith, dar imediat după gestul lui reprezenații ei au scris pe Twitter că ei nu aceptă violența manifestată în nicio formă. Eu, cel puțin, asta am înțeles (The Academy does not condone violence of any form). Deci, sub nicio formă, în nicio formă!
Ce ar mai fi de spus…
Eu am fost mult timp “glumeață”. Ba chiar am scris, acum mulți ani, stand-up. Și am făcut și glume pe seama oamenilor. Oficial și neoficial. Mult și mulți. Și multe. Eram un copil prost. Nu că acum aș fi desteaptă. Dar vreau să spun că nu aveam deloc dar, deloc, proprietatea contextui, a limitelor, a emoțiilor.
Tot eu am fost acum și mai mulți ani un copil agresat. Și pe undeva mă râcâia agresiunea fără noimă. Chiar și când o făceam eu, fără discernământ. Vă spun toate astea nu ca să pun reflectorul pe mine, ci ca să vă zic că am avut mai multe roluri. Și le cam înțeleg. Nu înseamnă că le și aplaud.
În cazul meu, a fost nevoie să încep să pun la loc piesele de puzzle, să adun și să scad, ca să înțeleg mai mult și mai bine. Acum știu măcar că glumele sunt sănătoase, sunt minunate, sunt vindecătoare, dar nu MEREU. Și e datoria noastră – una din multele pe care, chiar dacă nu ne convine, le avem- să intuim unde se potrivesc și unde nu.
Nu ne iese mereu.
De asta nu îl consider mostru pe Chris Rock și o să continuu să mă uit la stand-up-urile lui. Dar nici pe Will Smith nu îl cred așa. Și m-am bucurat că cel din urmă și-a cerut iertare. Acum mai aștept și scuzele primului. Pentru inadecvarea la context și pentru incapacitatea emoțională de a înțelege alt om. Dacă ar veni, ar mai normaliza puțin lucrurile. Și ar reprezenta un pas către o mai bună conștentizare a realității…Și ar fi o greșeală asumată. Pentru că violența e de mai multe feluri…Și nu toate rănile se învinețesc…
Dacă v-a plăcut articolul, sau dacă v-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dați un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să aflați ce mai scriu!
Pe INSTAGRAM mă puteți urmări AICI! Mulțumesc mult!
FOTO: SHUTTERSTOCK/PIXABAY
Am mai scris și:
DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?
CUM POȚI SĂ AJUȚI CONCRET, RAPID, SIGUR, OAMENII DIN UCRAINA? CUM POȚI SĂ FII OM?
2 Comments
„Scena este locul unde ne putem face remarcati sau ne facem de ras”, spunea marele actor Dorel Visan colegilor sai. Exact asta s-a intampla cu dl Smith la decernarea premilor Oscar.
Mult asteptatul Oscar a fost umbrit de acest eveniment neregizat, care a luat prin surprindere pe toata lumea, toti crezand ca asa trebuia sa se intample. De fapt, nu. Sunt multe gesturi urate si foarte urate pe care le putem face, dar ca sa te dai „macho” intr-o lume a elegantei si a bunului simt, nu cred ca e permis de regulamentul intern, dar nici de educatia de acasa.
Din partea mea, vina este 45% a comediantului si 55% a lui Smith. De ce asa si nu invers? Simplu. Chris stia care este suferinta sotiei lui Smith si trebuia sa se consulte cu alti prieteni sau alti specialisti cu privire la continutul glumei si apoi sa vada daca trebuie sa o spuna sau nu. Nu cred ca a facut asta, iar rezultatele le cunoastem.
Smith a actionat asemeni unui grup de huligani care, doar pentru faptul ca ii privesti mai mult de 2 secunde, te ataca. Dar dupa acest eveniment, mi-au aparut in minte 2 mari intrebari care nu au raspuns:
1. Daca aceasta gluma ar fi fost facuta de o femeie sau insasi Demi Moore, cum ar fi reactionat Smith?
2. Daca aceasta gluma ar fi fost facuta de Dwayne „The Rock” Johnnson, cum ar fi reactionat Smith?
Ma indoiesc ca ar fi avut curajul sa il loveasca pe The Rock, pentru ca risca sa nu mai joace in nici un film pentru tot anul 2022, iar daca ar fi lovit o femeie, lucrurile chiar degenerau.
Cred in puterea cuvantului si cred ca daca „ar fi avut cuvintele la el”, ar fi schimbat soarta a tot ceea ce s-a intamplat. Ce as fi facut eu? As fi continuat intr-un mod la fel de ironic afirmatia lui – „Daca iti pui silicoane, ceva botox si faci operatie de schimbare de sex, sunt sanse mai mari sa castigi tu rolul in acest film” – sau nu as fi zis nimic pana urcam pe scena si acolo i-as fi transmis un mesaj care sa il faca pe el sa isi ceara scuze, iar restul oamenilor sa il critice pentru initiativa gresita de a face glume nesarate – „Am discutat cu sotia mea si nu a fost o gluma potrivita cea pe care ai facut-o. Stiai situatia noastra si ai decis sa continui intr-un mod foarte urat, care noua nu ne face cinste. Sa iti fie rusine si sa traiesti cu rusinea asta pana cand te vom ierta amandoi.”
Irina Margareta Nistor spunea ca Smith risca sa nu mai aiba voie sa participe 3 ani la ceremonia Oscarurilor sau chiar sa i se retraga premiul castigat. Eu cred ca ambele ar trebui puse in practica, daca ne gandim la ceea ce a facut acesta. Poate ca este un comediant extraordinar, dar trebuie sa mai cantareasca si cuvintele, din cand in cand. Metaforic vorbind, Messi are 7 baloane de aur si nu toate suturile pe poarta sunt gol; sunt destule meciuri in care nu da gol sau assist.
Intre scuzele lui Smith si expresia „iarta-ma, mortule, ca te-am omorat”, as pune semnul egal. Nu este ca si cum i-ar fi dat o palma la coltul strazii sau in scara blocului (sansele sa nu existe vreun „paparazzo sunt cam mici”), asta pentru ca acest eveniment s-a intamplat live, de fata cu sute de milioane de oameni care se uitau in acel moment la tv sau online.
Un calugar shaolin spunea ca prin cuvinte putem produce rani mai puternice decat cu o arma, rani care nu se pot vindeca la fel de usor. Elevul lui nu a inteles, asa ca l-a rugat sa dea de podea cu o cana. Cana s-a spart. Apoi calugarul i-a spus sa isi ceara scuze canii. Elevul a facut acest lucru. Maestrul l-a intrebat daca s-a reparat cana, dar el a zis ca nu. Atunci maestrul i-a zis ca asa se intampla si cand folosim cuvintele nepotrivite intr-o comunicare. Cam asta a facut comediantul, dar Smith trebuia sa foloseasca aceeasi arma, fara injuraturi sau alte expresii care sigur nu il caracterizau.
Si mie imi plac spectacolele de stand-up, dar nu am avut ocazia sa merg. Poate anul acesta, daca e „cuminte” sa ma lase si pe mine sa ma plimb, ca de 2 ani si ceva ma simt ca leul la zoo.
Si eu mai fac glume cu prietenii: i-am zis unui prieten ca se caracterizeaza ca fiind suplu si cu patratele, doar el si ciocolata, restul fiind niste grasani. El este o persoana mai plinuta, dar a ras, ca doar mi-e prieten.
Unei alte persoane i-am zis ca branza nu se mai vinde la supermarket pentru ca a zis, cand a ajuns la raionul branzeturi, „verde-i branza, verde-i iarba” (versurile originale fiind „verde-i frunza, verde-i iarba”), iar oamenii nu mai cumpara crezand ca este expirata. Si ea a ras, apreciind gluma facuta.
Sa fim sanatosi, voiosi si cu zambetul pe buze in fiecare zi!!!
Foate intresant comentariu, imi pare rau ca mi-a luat mai mult timp decât prevăzusem să îl aprob și să răspund! Eu nu red că Eu nu cred că e vorba de vinovați, ci de responsabili, iar responsabilitatea se împarte, ca în multe alte conflicte, la jumătate. Spui că Smith a acționat ca un huliggan și merită exclus de la Oscaruri, dar spui în acelați timp că un cuvânt doare la fel ca o palmă. Atunci de unde procentajele?
Eu nu scuz bătaia, dar mi se pare greșit ca numai aceea să fie taxată. Sau taxata mai rău. Așa se construiesc idei precum doar violența fizică e violență, așa ajung bărbați – sau chiar femei care își umilesc constant partenerii să pună întrebarea idioată” dar ce ți-am făcut? te-am bătut?” Ridicol.
Referitor la Irina Margareta Nistor, deși e un reper din anumite puncte de vedere și are clar o cultură cinematografică, prefer să nu îi comentez prea mult…comentariile. Am auzit ce a avut de spus și mi s-a păut lipsită de capacitatea de a înțelege și a traduce emoția umană într-un sens care să mă îmbogățească pe mine, ca ascultător. Din păcate, puteam la fel de bine să aud aceleași opinii și în scara blocului meu, nu mi-au adus nimic în plus ale dumneaei -nici prin idei, nici prin tonalitate sau atitudine. Dar, din nou, îi respect păererea la care are în mod clar dreptul și îi respect cariera, așa că mă opresc aici.