Și uite așa, lumea are oameni în teren – care acționează și oameni pe margine – care au păreri! Tu unde ești?
Dacă lumea ar fi construită din opinii și păreri, am conduce-o detașat!
Suntem o țară plină de experți când vine vorba de fotbal, de politică, de parenting, de slăbit, de îngrășat, de probleme de sănătate. De uleiuri esențiale, NLP, cristale, războaie, COVID, jurnalism. Relații, iubire, resentimente, greșeli, președinție și pot să scriu articolul în urmatorele două minute doar cu enumerarea expertizelor românești.
Și nu, nu fac notă discordantă nici eu când e vorba de păreri.
M-am trezit de exemplu cum judecam o autoare a cărei cărți o citesc pentru cele două-trei greșeli gramaticale din volum. Când i-am spus sincer despre criticile mele, într-o conversație frumoasă și limpede, am realizat două lucruri. Unul e că autoarea știa de greșeli, dar, ce să vezi, are două mâini, două picioare și e cam om, așa că mai și greșește. Al doilea e că eu încă nu am scris nicio carte ca să văd cum e, dar stau pe margine și scuip judecăți pe post de semințe, că e oricum mai ușor și semințe nu mai mănânc.
De cealaltă parte, ca reporter și mai apoi scenarist sau ca și content creator, am făcut o mie de greșeli și vreo zece mii de chestii pe care eu le consider bune, dar despre care au tot existat păreri și critici și iar păreri.
Culmea, cele mai vehemente au venit de la oameni care nu făcuseră niciodată nimic legat de situațiile judecate. De pildă, cam trei la sută din treaba de scenarist de televiziune era să pun burtiere la vedere, pe post national și faimos. Să fie pentru toată lumea. Nu îmi amintesc să fii mâncat litere cât să iasă din cuvinte orificii și chestii sexuale, dar știu sigur că lată și haioasă am făcut-o de câteva ori. Burtiera greșită zic. E, în acest context, ani la rând am văzut pe cineva care a făcut aceeași facultate ca și mine, dar niciodată burtiere (SIC!), cum captura și râdea de greșelile pe care le prindea pe burtierele TV. Chiar dacă nu cred că m-am regăsit fix eu, sigur m-am aprins de fiecare data! Ani de zile! Și aveam o singură urare (de) dulce în minte: vedea-te-aș pe tine scriind burtiere pe bandă rulantă, pe lângă o mie de alte chestii în aceeași zi. Cu plăcere!
Chiar și așa, revin la prima idee: nu fac notă discordantă de la a judeca.
Dimpotrivă. Cât pot însă, mă tratez. Cât pot. Ca judecător totuși, mă aflu însă într-o companie selectă care se cheamă aproape toată lumea. Subiectul judecății diferă și se încadrează într-una din temele enumerate mai sus. Sau , în general, în orice domeniu. La modă pe partea de părerologie era ieri Ana Morodan. Alaltăieri, Delia și dorința ei de a avea/a nu avea copii. Acum e un live pe care o jurnalistă, Cristina Cileacu, l-a făcut într-o zonă de război. Șeful judecătorilor e Victor Ponta, care se prăpădește de râs în casă că un ziarist s-a lăsat pe burtă la o alarmă dată într-o zonă unde explondeză chestii.
Nu am fost niciodată corpondent într-o zonă de conflict.
Cunosc însă oameni care au făcut asta și știu că pune un Înainte și un După în viața ta. Nu unul plăcut. Am prieteni refugiați din Ucraina; am făcut voluntariat când a început conflictul la Kiev, mai cunosc lucruri și oameni. În plus, am prieteni evrei și vorbesc cu ei constant. Și acum mi se face pielea de găină când mă gândesc. Pentru că, din ce am văzut eu, în fața zgomotului asurzitor de bombe și de război, noi, ăștia care stăm la cald și la liniște, ar trebui să tăcem.
Și să ne zicem mersi că urarea “vedea-te-aș pe tine” e doar o toană de fetiță supărată că a mâncat litere de pe burtieră. Toană retrasă imediat de femeia care știe că doar cine e în teren și acțiune știe și rămâne în picoare chiar și pe burtă. Orice teren și orice acțiune.
Voi, unde și cum vă aflați?
Am mai scris și:
RUȘINE?! E ACESTA MONSTRUL DE SUB PAT AL FIECĂRUIA? ȘI CE E DE FĂCUT?
DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?
Și într-un stil haios, dacă vreți să râdeți:
No Comments