accelerația în viață 1

La școala de șoferi, prima lecție e despre pornirea de pe loc și despre oprirea autovehiculului! Accelerare și frânare! Până nu le înțelegi pe astea, nu intri în trafic! Teoretic! Întâiul meu instructor, când a văzut că prima dată am apăsat accelerația parcă eram Kimi Räikkönen, iar pedalei de frână i-am dat un super bocanc, desi purtam sandale, a înghițit în sec și-a zis că, dacă nu m-a învățat nimeni ilegal să conduc, de ce și-ar strica el bunătate de motor să mă învețe legal? Așa că ce-am făcut preț de câteva lecții a fost să ne fâțâim prin trafic – el cu picioarele pe pedale și eu cu cu mâinile pe volan!

Citește mai departe

Numele meu este Cristina-Maria și sunt unul dintre oamenii aceia plătiți să spună că au văzut-o pe Andreea Esca! De fapt, când spun că am lucrat ca scenarist ani de zile, am inventat de fapt tot felul de povești SF în care o prezentatoare în sacou roșu vă schimba pentru totdeauna seara! De prin 1 decembrie 1995, când vă spunea…BUNĂ SEARA! Bună seara, România, bună seara București!

Da, oficial, eu pe 1 decembrie 1995, teoretic abia începusem școala! Practic luam 10 la compunere în clasa a doua, de unde rezultă că aveam imaginație, de unde reiese că puteam încă de pe atunci să fiu un creator de SF-uri, nu? NU!

Citește mai departe
persoana mea

În seria Grey’s Anatomy, pe care am urmărit-o pînă acum câțiva ani, încă din primele episoade apărea conceptul de “my person”. În românește “persoana mea”! Era, în scenariul filmului, în cazul personajului principal, Meredith Grey, cea mai bună prietenă a ei. Pentru că era în primele episoade, m-am întâlnit cu acest termen, la nivel teoretic, acum mulți ani. La nivel practic, adică sufletesc, deși am considerat mereu că #oameniisuntpoveste și deși chiar am o persoană pe care o numesc așa, eu cred că am început să înțeleg conceptul abia în ultima perioadă.

Citește mai departe
bine

“Nu am nevoie de sfaturi! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui că o să fie bine! Știu! Nu am nevoie să îmi amintești cele o mie de lucruri grele peste care am trecut! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui cât de puternică sunt! Știu! Nu am nevoie să îmi spui că nu merită, că el, că alții nu merită, că nimeni și nimic nu merită! Că eu nu merit să merit să ma doară! Știu! Nu am nevoie să îmi spui să mă observ, să meditez asupra a ceea ce mi se întâmplă, să citesc nu știu ce, să îmi amintesc cât de fericită am fost în atâtea momente pe care tot eu le-am creat! Nu am nevoie să îmi spui că nefericirea asta care îmi topește venele trece, că durerea care îmi sufocă respirația se dizolvă, că totul e o iluzie și că ține de mine și de focusul meu! ȘTIU!

Citește mai departe
libertate 1

În 2020, la audițiile America’s Got Talent a participat un concurent care a pus un “înainte” un după pe scena concursului. Archie Williams s-a înscris în competiție la un an după ce a fost eliberat din închisoare pentru un viol pe care nu l-a săvârșit niciodată. A stat 36 de ani după gratii pentru ceva pentru care, la punerea sa în libertate, s-a dovedit că a fost altă persoană vinovată! 36 de ani! Eu nu mă născusem când, în cea care era considerată pe atunci cea mai “sângeroasă” închisoare a Statelor Unite, acestui om i s-au pus cătușele. Când i s-au scos, eram demult femeie în toată firea.

Întrebat ce l-a ținut în viață, a dat un răspuns simplu. Cutremurător! Real!

Archie Williams: “Liberatea e a omului! Am mers în închisoare, dar nu mi-am lăsat mintea să meargă în închisoare.”

Citește mai departe
Educație sexuală

Cele mai adânci, cele mai dureroase, cele mai traumatizante secrete au o latură sexuală, pentru cei mai mulți dintre noi! E o informație pe care am auzit-o, acum câțiva ani, de la un psihoterapeut pe care îl respect! De atunci, privesc, înțeleg oamenii altfel! Mă privesc, mă înțeleg, mă ascult altfel!

De când sunt eu însămi mai deschisă, oamenii și lumea mi se deschid și e zguduitor câte povești am ascultat de atunci – despre tentative de viol sau chiar violuri în copilărie! Despre abuzuri, despre gânduri instruzive, despre dorințe chinuitoare, despre nesiguranțe, despre frici, despre rușine, despre RUȘINE cu litere mari, despre vinovăție, despre VINOVĂȚIE! Da! Sexualitatea la români e plecată cu barza aceea despre care ni se spunea că aduce copiii! Atât de plecată….

Citește mai departe
medic Germania

Dacă până acum câteva luni o îmbrățișare avea mereu efecte vindecătoare, în prezent, a devenit un gest pe care îl mai putem face doar cu sufletul, în cele mai multe cazuri. Lumea noastră s-a schimbat și, în fiecare zi în care ne trezim, învățăm să trăim altfel. Nu avem manuale, pentru că, deși istoria a mai întâlnit pandemii, noi nu am mai trecut prin asta! Suntem însă aici cu toții! Așa că experiența nostră devine manual pentru alții, iar cea a altora, carte de instrucțiuni pentru noi!

Tocmai de aceea ne uităm peste gard, sau mai bine zis, peste graniță și învățăm! Ne-am amintit lunile astea-deși nu ar fi trebuit să uităm niciodată, cât de important e un sistem medical pregătit de orice. Germania e una din țările europene care ne arată, pe mai multe planuri, că stă bine la acest capitol. Pe teritoriul lor s-a înregistrat primul caz de COVID-19 pe 27 ianuarie, lângă Munchen, în Bavaria.

Citește mai departe
poveste de Paște

În povestea “Colind de Crăciun” ( A Christmas Carol), Charles Dickens vorbește despre bătrânul Ebenezer Scrooge, care, în noaptea de sărbătoare, este vizitat de trei spirite care îi schimbă viața. Fantoma trecutului, fantoma prezentului și fantoma viitorului îi arată, ca într-o oglindă, tot ce ERA, dar nu știa că ERA acolo! Tot ce nu voise să vadă despre el și despre ceilalți! Fără posibilitatea de a putea să fugă din fața propriei imagini, bătrânul Scrooge se uită de fapt, pentru prima dată, la el însuși.

Vi se pare că povestea sună cunoscut în preajma acestor sărbători? Nu familiar în sensul că ați citit cartea sau ați văzut filmul/desenele animate, ci în sensul că, pe undeva, aveți și voi propria poveste-de Paște, de data asta! O poveste care se scrie în această perioadă de izolare.

Citește mai departe
Suedia în pandemia de coronavirus

Grija pentru capra vecinului i-a măcinat de mult pe români. Acum însă, de când ne petrecem timpul în izolare, cu nasul lipit de geam și ochii în display-ul telefonului, preocuparea pentru ce fac vecinii și vecinii vecinilor vecinilor noștri a crescut exponential. Cam ca virusul care ne-a blocat după ușă. Lăsând gluma la o parte însă, de data aceasta, interesul pentru ce face vecinul cu capra lui-virusată sau nu, e complet justificat și recomandat. Pentru că e cazul să înțelegem în ce lume trăim și ce avem de făcut mai departe.

Citește mai departe
cele 4 legăminte coronavirus

Cum mi-a venit ideea să scriu un articol despre „cele 4 legăminte în vreme de pandemie Coronavirus?” Întâi mi-am amintit de o perioadă petrecută la Geneva. Acum câțiva ani, în timpul unei vizite la Organizația Națiunilor Unite (ONU), un ghid sexy și cam fain (am fost îndrăgostită de el vreo 2 ore) ne-a pus tuturor celor din sală o întrebare deloc sexy, deloc faină, dar care m-a făcut să privesc altfel cerul elvețian:

“E cineva de aici care a trăit războiul?”

Nu a ridicat nimeni mâna, deși sala era plină de cetățeni ai lumii. Ghidul cel sexy a continuat:

“Nimeni?! Mă bucur tare! Vă dați seama ce norocoși sunteți? De câte ori am vizitatori care au trăit vremuri de război, energia sălii se schimbă la întrebarea asta, să știti! Voi nu ați cunoscut niciodată ce au cunoscut ei, iar asta vă face foarte norocoși.”

Au trecut de atunci mai bine de 5 ani, dar vorbele lui m-au urmărit. Acum îmi răsună parcă le-aș fi auzit ieri și un pic din mine se cutremură.

“E cineva de aici care a trăit războiul?”

Citește mai departe