Cât de frică vă e să greșiti? De ce e o greșeală un BAU-BAU? Și nu, nu e despre Ana Morodan! Sau e?!

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 2 Comments

Cât de frică vă e să greșiti? Și nu, nu e despre Ana Morodan! Sau e?!

Știți care a fost una dintre cele mai mari provocări ale vieții mele? Nu să sar într-o prăpastie, legată de un fel de ham, nici  să țopai de la cinci metri în apă. Le-am comis, nu sunt sigură că mai vreau. Dar nu astea au fost. Ci să fac greseli! Vorbesc serios! Un psiholog britanic cu care am lucrat mi-a lansat o provocare care, pentru mine, a fost un fel de capac peste nervii/ fricile/ blocajele mele. Cum adică SĂ fac greșeli intenționat? Păi nu le fac eu și singurică, fără să îmi propun? OOOOFFFFFFF!!!

Știți ce greu mi-a fost? Și acum e oarecum dificil să povestesc despre asta! Lucram atunci într-un loc unde bine că nu mai lucrez, că mă simțeam și mai prost/ greșit/ scriind asta.

De ce nu a cerut Delia părerea mea legat de copii? Sau Daniela Crudu? Halep de ce nu a întrebat când să se retragă? Și mai sunt alții…

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 5 Comments

Chiar așa! Sau, ca să încep cu finalul, în stil tot mai popular….#părereamea. Hashtag și părerea mea, să fie mai clar! Nu e problemă că nu a existat un referendum legat de temele enunțate de titlu. Pot să pricep că nu s-a consultat populația prin vot liber exprimat legat de deciziile/ uterul / viața personală/ succesul/ efortul alor persoane! Nu că nu conta #părereamea și a altor mii de daci liberi în aceste situații, dar e criză financiară și avem alte priorități. Mă rog! Dar chiar să nu se facă nicăieri niciun sondaj? Măcar pe Instagram? Deși, de bun simț, era și pe Facebook, să aibă acces mai multă lume…De fapt, tocmai ce am avut recensământul populației, niște întrebări mai clare legate de viața altor oameni nu puteau exista în formular? Vorba unei amice, unde ajungem dacă fiecare își vede de treabă?

Fii bogat și în… informații corecte! De ce este importantă educația financiară?

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 10 Comments

Educație financiară – despre ce e vorba?

E la modă abundența! Pe plan personal, profesioanl, dar cel mai tangibil, mai direct și mai clar, pe plan financiar! Medităm la abundență financiară, ne rugăm pentru abundență financiară, ne-o dorim și lucrăm cu noi ca să ne convingem că ni se cuvine. Și ni se cuvine!

Înăuntrul nostru mobilăm casa de vis, vizualizăm vacanța perfectă, conducem mașina ideală! În afara noastră însă, se instalează criza financiară! Facturile arată sume tot mai mari, inflația o ia la goană. Viitorul economic e tot mai imprevizibil. Ce ne ajută să mergem înainte și să ne bucurăm cât mai mult? Sigur, putem să ne rugăm, putem să medităm, putem să ne dorim, putem să credem că merităm! Și e OK , merităm! Dar toate astea, fără acțiunea concretă și corectă, ne îmbogățesc doar cu… visuri. În exterior, rămânem de azi pe mâine, într-o economie impreviziblă. De asta cred că e bine să fii informat, ca să iei decizii corecte. Iar o sursă corectă și concretă, tot pentru acțiunea concretă și corectă, e csalb.ro Voi reveni cu detalii, dar hai să mai vorbim puțin despre educația financiară. Ne interesează pe toți, nu?

Care e treaba cu gândirea pozitivă dusa la extrem? De ce nu mai avem voie să fim triști, furioși, supărați?

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 2 Comments

În serialul FRIENDS, care mi-a marcat studenția cu și mai mult râs, era un personaj pe care îl ura toată lumea. Mai puțin una dintre fete (Phoebe, pour les connaisseurs), pentru că era ocupată să fie puțintel îndrăgostită de el. După ce n-a mai fost, l-a urât și ea. Era cel mai pozitiv și optimist și iar pozitiv om de pe planetă! Orice îl umplea cu gândirea pozitivă și de entuziasm: cățeii vii, cățeii care nu mai erau vii, pentru că au fost odată vii, oamenii obosiți, oamenii neobosiți, tăcerea, gălăgia, discuțiile faine, certurile, iluminarea stradală care părea o mare de licurici (?!?) sau de zânițe (?!?!). Tot! Lumea era o canapea imensă a confortului – chiar e în serial o canapea obișnuită pe care o consideră cea mai confortabilă din lume, bineînteles.

Ce înseamnă prosumator? De ce energia solară îți face viața mai…luminoasă?

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 8 Comments

Trăim viața, de câteva zeci de ani, ca pe o continuă revoluție. În cel mai bun sens al cuvântului. Azi există slujbe care, când intram prima dată într-o școală, nu fuseseră create. Ne folosim de aparate care nu existau când noi ne nășteam. Sintagme precum „amprentă de carbon” sau dispozitive precum „panouri fotovoltaice„, ieri erau necunoscute, azi sunt tot mai folosite. Comunicăm gratis, în doar câteva secunde, cu cineva aflat în celălalt capăt al Pământului. Nu puteam face asta acum 20 de ani. Ba mai mult, dacă i-aș fi spus tatălui meu acum două decenii că, din altă parte a Globului, eu voi vorbi cu el fără costuri adiționale, doar dacă face o mică alegere tehnologică, probabil că ar fi râs de mine.

Acum, că tata s-a mutat de ceva vreme într-o casă –una prea mare pentru cât îi convine lui să plătească pentru a o încălzi iarna și răcori vara, vreau să îi propun o soluție: panouri solare. Mă aștept să râdă cam cum ar fi făcut-o acum mulți ani dacă îi spuneam, când eram în străinătate, că vom putea vorbi mult și bine fără să îl coste pe el la fiecare  convorbire. Dar cam asta e ideea pe scurt: dacă cineva își instalează sisteme fotovoltaice și are acces la energie solară, se va bucura de căldură sau răcoare fără să preschimbe în bani fiecare minut al acestei bucurii.

Revoluția de care avem parte e, de fapt, evoluție. Și tot mai mult în domeniul energetic. Am de gând să propun pentru casa de azi a părinților mei și un partener de încredere care te ajută să devii prosumator: Voltra. Dar să o luăm pe rând.

Ce înseamnă să fii empatic? Empatic=să nu fii prost-grămadă! Pe cât posibil…

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 5 Comments

Ce înseamnă să fii empatic? Atenție: acest articol conține referiri/cuvinte/expresii care pot să lezeze; îl citiți pe proprie răspundere; în plus, textul nu discută situații patologice precum Putin și oamenii săi, pentru că, din păcate, cred că acestea sunt diagnostice, nu persoane; diagnostice foarte periculoase, legat de care eu nu pot decât să îmi doresc să fie oprite; articolul se referă la…oameni.

Instrumente de fericire de la Sadhguru! Ce am învățat de la Sadhguru în perioada în care am interacționat în România?

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 10 Comments

Sadhguru a fost în România în Săptămâna Mare a Paștelui. Poate într-una dintre cele mai agitate săptămâni din an –  cu zile în care românii aleargă după vopsea de ouă, ingrediente pentru cozonaci, benzină mai ieftină care să te ducă la rude și tot așa. În teorie, s-ar putea spune că aleargă după mântuire, dar în practică e vorba de o izbăvire personală aici pe pământ: a liniștii personale  că măcar de sărbători ai făcut totul pentru…liniște. Fără să dezbatem prea mult, e bine și așa, nu?

Așadar, Sadhguru a fost în România într-una din cele mai ocupate săptămâni din an.

Mai mult, o săptămână eminamente ortodoxă. În condițiile în care aceasta e principala credință a românilor. A rămas în țara noastră de miercuri seară până vineri. A dat interviuri, a organizat un eveniment public la Arenele Romane, unde au participat 5000 de oameni. A mai avut două întâlniri, una cu oameni de afaceri, alta cu influenceri. Apoi a avut discuții cu Sorin Cîmpeanu, Ministrul Educației, cu Adrian Chesnoiu, Ministrul Agriculturii și cu Ionuț-Sorin  Banciu, Secretarul de Stat în Ministerul Mediului. Toate astea în 2 zile și o seară.

Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia! Și nu, nu îi iau apărarea lui Will Smith

• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 2 Comments

Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia! Mai citiți asta o dată! Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia!

O să vă rog să vă imaginați un context: o fetiță și-a pierdut tot părul. Să zicem că afecțiunea ei se cheamă alopecie juvenilă. În cazul minorilor alopecia se manifestă în general mai blând ca la adulți, dar depinde și de la caz la caz. Fetița se duce la școală unde, o altă fetiță, cunoscută în gască și la serbările școlare pentru glumele zilnice, râde pe seama ei. Știe că are o condiție medicală, dar ea asta face mereu: glume. Așa a devenit populară, așa a devenit simpatizată. Bun, mai departe. Fetița agresată se satură la un moment dat și îi trage o palmă amuzantei. Pac! Școala intervine și face dreptate: ei nu încurajează violența, așa că fetița bolnavă e pedepsită, iar glumeața e compătimită cu “vai, te-a durut? Ce urât!” Fără să îi spună nimeni nimic altceva. Nu vi se strânge un pic sufletul a „nu e ok de nicio parte?”