Procrastinare

Sunt Cristina-Maria și visez la un blog de suficient de multă vreme încât să nu pot să va zic…anul, că mi-ar fi rușine! Pot să va spun însă că articolul asta trebuia să fie gata demult, dar… am avut treabă! Fix când să mă apuc, am realizat că nu îmi beam ceaiul din cana preferată. (?!) Că doar are mesaj motivațional și cum pot să scriu fără motivație?! Așa că i-am făcut mutație musetelului! După un timp greu de definit, am realizat că tot ce aveam în cap era legat de ce biscuiți ar merge la ceai. Nu mă hotărâm!

Ca să nu mai pierd timpul cu prostii (?!) am decis să îmi cumpăr mai multe feluri și să mă întorc la blog. Pe drum însă mi-am amintit că vreau să reduc zahărul procesat din alimentație, așa că am luat gutui. Când m-am întors, mi-am dat seama că ceaiul nu are același feng-shui cu gutuile ca și cu biscuiții, așa că hai să reconsider teoria zahărului. M-am apucat să citesc articole despre zahăr, zaharoză, sucraloză, zaharină, aspartam, miere de albine, extract de ștevie și sirop de agave. Și care poate îndulci mai sănătos biscuiții?!? Când am terminat, era vineri! De articol, care e despre procrastinare, mă apucasem marți! Superb!

Citește mai departe
Recunoștința 1

“De ce să fiu recunoscător? Cui? De ce? Nu am primit niciodată nimic, de la nimeni!” mi-a trântit un amic bosumflat. Intelectual, ras, tus, frezat, tată responsabil, știți modelul, ai fi crezut că înțelege. Dar nu, nu înțelegea! Și știți ceva? Nici eu nu am înțeles mult timp! Și acum îmi e greu, uneori! Mental, pricep fără probleme! Cu inima, pricep uneori, de mai multe ori, nu mereu!

Dar ce e recunoștința?

E foarte interesant pentru că, pe dexonline, primul sens al recunoștinței este“obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine, iar al doilea sens este  “recunoaștere a unei binefaceri primite.” Și totuși, recunoștința înseamnă mult mai mult! Și, din perspectiva mea, în niciun caz “obligație”. Cel mult, responsabilizare și responsabilitate! Dar așa cum niciunul dintre noi nu poate fi cuprins într-o definiție de două rânduri, nici recunoștința nu încape într-o simplă explicație dintr-un dicționar.

Recunoștința, în sine, e o lume! Și poate cuprinde lumea întreagă! Presupune capacitatea unei persoane de a vedea ce e bun și pozitiv în viață! Și realitatea e că în absolut orice moment, în absolut orice situație, poți găsi ceva pentru care să fii recunoscător! Asta dacă ai puterea emoțională corespunzătoare și mentalitatea potrivită (ceea ce englezii numesc “mindset”).

Recunoștința, ca o pereche de ochelari care te fac să VEZI

Prietenii mei miopi – o spun cu dragostea și cu dioptriile personale de rigoare, pentru că da, port ochelari – știu senzația pe care ți-o dă o pereche de lentile corect alese. Dar și când o găsești….mamăăăăăăăăă! Prietenii care au norocul să vadă bine fără niciu ajutor, pot să facă un experimet: să împrumute o pereche de ochelari, să observe cum se vede lumea prin ei-că de văzut se vede, dar prost- și apoi să o dea jos! Mamăăăăă!

Și știți ceva? Și cu, și fără ochelari, lumea înconjurătoare e FIX aceeași! Numai că voi o vedeți cu totul altfel!

Citește mai departe
poza supereroine

O să fie un 2020 magic! O să fie cu dragoste, multă dragoste, foarte multă dragoste! Cu reușite profesionale, cu mult, foarte mult râs! Cu sănătate, cu aventură, cu sport, cu sex (pam pam), cu zboruri cu avionul în locuri faine și foarte faine! Cu oameni noi, cu prieteni vechi, cu haine la modă, cu spectacole, concerte, piese de teatru, cărți și cursuri. O să fie anul în care eu o să învăț să conduc fără să fiu etichetată drept “gagicuță la volan”! Și o să ajung să gătesc bine de tot! O să fie cu mult curaj, multe mari schimbări, cu mult sens și cu dragoste! Și dacă nu am zis dragoste, hai să zic: cu dragoste!

Bun, am stabilit, da?

V-ați dat deja ochii peste cap? Mă refer la voi, toți “realiștii”, toți pesimiștii, toți “nu-le-poți-avea-pe-toate-în-viață”, toți cei speriații de bombe (ca mine), cu subconștient de victimă (ca mine), cu traume și frici (ca mine).

Așa că să continuăm! O să fie un 2020 cu multe dificultăți! Cu frici, blocaje, limitări, probleme ivite din senin! Cu multe momente în care o să îmi vină/ îți vină să strâng(i) de gât pe toată lumea! Cu lacrimi vărsate în singurătate și înghițite în public! Cu multe clipe în care te simți…gol! Sau înghețat! Sau și gol și înghețat! Știți momentele acelea în care simți că ești paralizat pe dinăuntru și nu trece nimic, băi, dar nimic? Poate doar durerea, asta dacă ai curajul să lași ceva să treacă? E, o să fie și cu acele momente!

BAU! V-am speriat?

Știu, și eu pe mine! Dar, mda, o să fie ȘI cu acele momente! Știu, legea atracției (în care și eu cred), adepții gândirii pozitive (pe care și eu o testez, cu limite), afirmațiile și rezoluțiile de an nou nu includ astfel de viziuni! Știu, știu, hai să nu ne focusăm pe ce nu o să meargă, hai să vedem DOAR ce e bun! HM! (interjecție care exprimă neîncredere, nu firmă de haine).

Citește mai departe
TEDxBucharest

Am crescut cu toții cu imaginea aceea a lui Făt-Frumos-Greuceanu-Batman-Superman care, în calitate de supererou, schimbă lumea și o face mai bună. Am intrat în viață cu povești, multe bine instalate în subconștient, în care bărbații Alfa sunt cei aleși, crescuți eventual în condiții speciale. Musai trebuie să zboare sau să călărească un armăsar care mănâncă jăratic, să se dezvolte într-un an cât alții în zece, eventual să se nască dintr-o lacrimă sau din lăptișor de matcă (mă rog) și să fie educat de Zâna cea bună! Nu, serios?

Pai dacă asta ar fi imaginea lui Făt-Frumos și doar asta, dacă astea sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un bărbat Alfa, care face lumea mai bună în jurul lui, atunci înseamnă că realitatea e plină doar de zmei și balauri? Nu prea cred.

Citește mai departe
TEDxBucharest

Ce înseamnă să schimbi lumea? E o întrebare recurentă, într-o lume care oricum se transformă permanent. Motivația întrebării? Pe de-o parte, ego-ul și dorița de a conta! Pe de altă parte, iubirea și nevoia de mai bine și de a fi mai buni! Eu așa cred! Așa că îmi pun și eu întrebarea asta des: ce înseamnă să schimbi lumea?

Maica Teresa spune „daca vrei sa schimbi lumea du-te acasa si iubeste-ți familia.” Speakerii motivaționali insistă: „dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine.”

Și totuși, ce înseamnă să schimbi lumea? De curând, am participat la TEDx Bucharest și la TEDxBucharest Women și mi-am propus să mă apropii de răspuns într-un mod pe care îl văd cel mai potrivit: observând oameni care fac asta prin tot ce sunt ei!

Iar apoi am simțit să vă prezint câteva femei care mie mi-au schimbat un pic lumea, după ce le-am ascultat poveștile.

Citește mai departe
Romania 1

Hai să începem cu finalul, că tuturor ne plac finalurile fericite: te iubesc necondiționat! Uneori, „foarte necondiționat”! De exemplu când în capitala ta stau zeci de minute în trafic, în muzică deja tradițională de claxoane. Sau când la mine pe stradă apare colecția toamnă-iarnă de borduri, că cele din primăvară se demodaseră! Dar te iubesc! Ești genul acela de entitate “iubibila” și foarte “iubibilă”, pe care îți dorești să o strângi în brațe și când îți vine să îți iei câmpii! Câmpii și dealurile și podișurile și munții, că tot ai toate formele de relief!

Citește mai departe
biblioteca 1

Chiar dacă în turul 2 de scrutin aria cercului de votanți s-a extins, e clar că mai avem de lucru aici. De fapt, ȘI aici! La școala adevărată a vieții-„nu aceea pe care o face toți băieții”-ne aflăm la clasele primare. Deși mulți sunt elevi frumoși și deștepți, ca medie suntem încă mici/PI-tici și avem de învățat.

Sunt în mod clar adepta exprimării pe rețelele de socializare – chiar și în gura mare, că doar scriu pe blog! Dar nu cred că postările și cartonașele pe Facebook vor conduce o țară la schimbare.

Citește mai departe
Cât valorează timpul tău? 1

Dacă ți-aș da acum 1000 de lei, 1000 de Euro sau 1000 de dolari, i-ai cheltui pe ceva ce nu îți place sau te enervează? Ceva ce te face să te simți singur, trist, puțin, mic, prost, urât, nefericit și neîmplinit? Sau i-ai da unui “ceva” sau “cineva” care știi, simți că ai iubi să îți umple fiecare zi a vieții tale?

Cât valorează timpul tău? Și pe ce și pe cine îl cheltuiești?

Analizăm de 10 ori înainte să ne cheltuim banii și aruncăm, fără să ne gândim, cu cea mai prețioasă monedă pe care o primim cu toții la naștere: clipa noastră! Toți ne naștem bogații posesori ai unor “N” clipe și, ulterior, decidem ce investiții facem!

Citește mai departe
vot suedezi 1

Când eram mică am vrut să fiu, pe rând, nevasta lui Bobby Ewing, iubita lui Zorro, Monica din “La Medeleni”, Sailor Moon și unul dintre Cireșarii lui Chiriță. Când m-am făcut (mai) mare, mi-am dorit să ajung, în ordine cronologică: belgiancă, spaniolă și americancă. Am rămas româncă! Între timp, însă, tocmai când am început să dau al meu vot sufletesc (sîc) României, pare că din ce în ce mai mulți conaționali se visează…altceva.

Citește mai departe
elena lasconi violenta 1

Bătaia nu e ruptă din rai, e ruptă din suflete care au devenit mici, pentru că nu au știut și nu le-a învățat nimeni cât de mari pot să fie! Într-o societate în care Pravila lui Vasile Lupu, care reglementa MODUL în care bărbatul își putea bate nevasta, a fost în vigoare secole întregi, începem în sfârșit să ne trezim. Iar acum, dacă Dumnezeu, psihologul, rudele și chiar victima îl pot ierta pe agresor, legea nu o mai face! Mai sunt însă multe de înțeles. Și de vindecat!

Campania “Femeia ca o pradă”, inițiată la PRO TV de Elena Lasconi, fotografiază o realitate care doare mai tare ca un pumn! La fiecare 30 de secunde, undeva în România, o femeie e agresată, bătută, abuzată. În timpul pe care îl petreci tu ca să citești acest material, mai multe suflete, se fac țăndări. Cel mai probabil, nu pentru prima dată…

Citește mai departe