Care e treaba cu gândirea pozitivă dusa la extrem? De ce nu mai avem voie să fim triști, furioși, supărați?
În serialul FRIENDS, care mi-a marcat studenția cu și mai mult râs, era un personaj pe care îl ura toată lumea. Mai puțin una dintre fete (Phoebe, pour les connaisseurs), pentru că era ocupată să fie puțintel îndrăgostită de el. După ce n-a mai fost, l-a urât și ea. Era cel mai pozitiv și optimist și iar pozitiv om de pe planetă! Orice îl umplea cu gândirea pozitivă și de entuziasm: cățeii vii, cățeii care nu mai erau vii, pentru că au fost odată vii, oamenii obosiți, oamenii neobosiți, tăcerea, gălăgia, discuțiile faine, certurile, iluminarea stradală care părea o mare de licurici (?!?) sau de zânițe (?!?!). Tot! Lumea era o canapea imensă a confortului – chiar e în serial o canapea obișnuită pe care o consideră cea mai confortabilă din lume, bineînteles.
Citește mai departe