Baiat care reduce la tacere o fata -simbol pe exagerare in ceea ce priveste energia pozitiva

În serialul FRIENDS, care mi-a marcat studenția cu și mai mult râs, era un personaj pe care îl ura toată lumea. Mai puțin una dintre fete (Phoebe, pour les connaisseurs), pentru că era ocupată să fie puțintel îndrăgostită de el. După ce n-a mai fost, l-a urât și ea. Era cel mai pozitiv și optimist și iar pozitiv om de pe planetă! Orice îl umplea cu gândirea pozitivă și de entuziasm: cățeii vii, cățeii care nu mai erau vii, pentru că au fost odată vii, oamenii obosiți, oamenii neobosiți, tăcerea, gălăgia, discuțiile faine, certurile, iluminarea stradală care părea o mare de licurici (?!?) sau de zânițe (?!?!). Tot! Lumea era o canapea imensă a confortului – chiar e în serial o canapea obișnuită pe care o consideră cea mai confortabilă din lume, bineînteles.

Citește mai departe
Panouri fotovoltaice 1

Trăim viața, de câteva zeci de ani, ca pe o continuă revoluție. În cel mai bun sens al cuvântului. Azi există slujbe care, când intram prima dată într-o școală, nu fuseseră create. Ne folosim de aparate care nu existau când noi ne nășteam. Sintagme precum „amprentă de carbon” sau dispozitive precum „panouri fotovoltaice„, ieri erau necunoscute, azi sunt tot mai folosite. Comunicăm gratis, în doar câteva secunde, cu cineva aflat în celălalt capăt al Pământului. Nu puteam face asta acum 20 de ani. Ba mai mult, dacă i-aș fi spus tatălui meu acum două decenii că, din altă parte a Globului, eu voi vorbi cu el fără costuri adiționale, doar dacă face o mică alegere tehnologică, probabil că ar fi râs de mine.

Acum, că tata s-a mutat de ceva vreme într-o casă –una prea mare pentru cât îi convine lui să plătească pentru a o încălzi iarna și răcori vara, vreau să îi propun o soluție: panouri solare. Mă aștept să râdă cam cum ar fi făcut-o acum mulți ani dacă îi spuneam, când eram în străinătate, că vom putea vorbi mult și bine fără să îl coste pe el la fiecare  convorbire. Dar cam asta e ideea pe scurt: dacă cineva își instalează sisteme fotovoltaice și are acces la energie solară, se va bucura de căldură sau răcoare fără să preschimbe în bani fiecare minut al acestei bucurii.

Revoluția de care avem parte e, de fapt, evoluție. Și tot mai mult în domeniul energetic. Am de gând să propun pentru casa de azi a părinților mei și un partener de încredere care te ajută să devii prosumator: Voltra. Dar să o luăm pe rând.

Citește mai departe
empatie 1

Ce înseamnă să fii empatic? Atenție: acest articol conține referiri/cuvinte/expresii care pot să lezeze; îl citiți pe proprie răspundere; în plus, textul nu discută situații patologice precum Putin și oamenii săi, pentru că, din păcate, cred că acestea sunt diagnostice, nu persoane; diagnostice foarte periculoase, legat de care eu nu pot decât să îmi doresc să fie oprite; articolul se referă la…oameni.

Citește mai departe
Sadhguru Maruța

Sadhguru a fost în România în Săptămâna Mare a Paștelui. Poate într-una dintre cele mai agitate săptămâni din an –  cu zile în care românii aleargă după vopsea de ouă, ingrediente pentru cozonaci, benzină mai ieftină care să te ducă la rude și tot așa. În teorie, s-ar putea spune că aleargă după mântuire, dar în practică e vorba de o izbăvire personală aici pe pământ: a liniștii personale  că măcar de sărbători ai făcut totul pentru…liniște. Fără să dezbatem prea mult, e bine și așa, nu?

Așadar, Sadhguru a fost în România într-una din cele mai ocupate săptămâni din an.

Mai mult, o săptămână eminamente ortodoxă. În condițiile în care aceasta e principala credință a românilor. A rămas în țara noastră de miercuri seară până vineri. A dat interviuri, a organizat un eveniment public la Arenele Romane, unde au participat 5000 de oameni. A mai avut două întâlniri, una cu oameni de afaceri, alta cu influenceri. Apoi a avut discuții cu Sorin Cîmpeanu, Ministrul Educației, cu Adrian Chesnoiu, Ministrul Agriculturii și cu Ionuț-Sorin  Banciu, Secretarul de Stat în Ministerul Mediului. Toate astea în 2 zile și o seară.

Citește mai departe

Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia! Mai citiți asta o dată! Există mai multe feluri de violență! Nu doar bătaia!

O să vă rog să vă imaginați un context: o fetiță și-a pierdut tot părul. Să zicem că afecțiunea ei se cheamă alopecie juvenilă. În cazul minorilor alopecia se manifestă în general mai blând ca la adulți, dar depinde și de la caz la caz. Fetița se duce la școală unde, o altă fetiță, cunoscută în gască și la serbările școlare pentru glumele zilnice, râde pe seama ei. Știe că are o condiție medicală, dar ea asta face mereu: glume. Așa a devenit populară, așa a devenit simpatizată. Bun, mai departe. Fetița agresată se satură la un moment dat și îi trage o palmă amuzantei. Pac! Școala intervine și face dreptate: ei nu încurajează violența, așa că fetița bolnavă e pedepsită, iar glumeața e compătimită cu “vai, te-a durut? Ce urât!” Fără să îi spună nimeni nimic altceva. Nu vi se strânge un pic sufletul a „nu e ok de nicio parte?”

Citește mai departe

De ce să ajutăm niște “străini?” De când a început conflictul în Ucraina, oameni, copii, căței, pisici, ursuleți de pluș, păpuși și bagaje care conțin trei haine și o viață întreagă cel puțin, au trecut granița în fugă. Din calea războiului. Tot de atunci mulți oameni cu suflet mare, pentru existența cărora sunt bucuroasă, atât de bucuroasă, Doamne, dar atât de bucuroasă, au ajutat!  Au donat bani, au trimis pachete, au transportat sau/ și au luat în gazdă oameni din Ucraina, au vorbit despre importanța implicării pe unde au putut. Au ajutat. Au inspirat. Au sprijinit. Au fost și sunt oameni.

Și mai e o categorie! Una care la început m-a înfuriat. Apoi m-a enervat. Apoi, când mi-am adus aminte că fac tot ce pot să înțeleg și să nu judec (meh, îmi iese cu hopuri), această categorie mi-a stârnit cumva interesul. Sau, mai bine zis, dorința de a comunica adevărul meu –și din fericire al multor altor oameni. E vorba, v-ați prins de cei care se întreabă constant de ce românii se implică așa mult pentru “ai lor” când “ai noștri” au probleme așa mari.  

Citește mai departe
Foto: Irina Ursachi-Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților 1
Foto: Irina Ursachi-Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Cum poți să ajuți concret, rapid, sigur – Acum mai bine de zece ani, eram în spital undeva prin martie, puțin mai târziu decât acum. Nimeni nu știa să îmi spună dacă o să îmi revin bine-bine. Nu existau medici să îmi spună sigur, nici soluții magice! Au existat însă oameni. Oameni care mă sunau, îmi scriau, mă vizitau zilnic. Oameni care m-au căutat din alte țări. Oameni care mi-au spus că, dacă există undeva o soluție concretă pentru mine, voi avea acces la ea și ei mă vor ajuta. Vorbeau serios! I-am crezut! Și m-am făcut bine! OAMENI!

Motivul pentru care e important să ne implicăm în criza din Ucraina în aceste zile e că e nevoie de OAMENI. Energia lor, inima lor, umanitatea din ei, va învinge răul din cei care au uitat să fie…oameni.

Cum poți să ajuți concret, rapid, sigur

Refugiații sunt ca mine și ca tine, nu sunt nici cerșetori, nici bătuți de soartă și atât. Nici mai săraci sau mai oropsiți. Sunt OAMENI în locul cărora eu, tu, noi toți, putem să fim mâine. Nu îi salvăm noi pe ei când îi ajutăm, pur și simplu ne ajutăm noi pe noi să reTRĂIM într-o lume în care e mai mult bine. Mai mulți OAMENI. Așa ne facem bine!

Dacă ești unul dintre ei și vrei să ajuți, ai un ghid mai jos. Pentru orice sugestii, acest articol se updatează și info urmează să fie promovate și pe alte platforme. Îmi puteți scrie pentru sugestii public sau privat! Mulțumesc!

Citește mai departe
razboi 1

„S-a întâmplat! E război!” – Acesta e un articol pe care nu știu cum să îl încep și pe care nu mi-aș fi dorit să îl scriu niciodată. Așa cum, atunci când m-am trezit dimineață și mi-am deschis telefonul, am vrut să îl închid și să mă culc la loc. Sună familiar?

Nu vreau să scriu chestii siropoase sau plângcioase sau furioase, pentru că realitatea e că încă nu m-am dezmeticit și încă nu știu ce simt . Sună familiar?

Am o prietenă în Kiev, Natasha. Sau poate prietenă e mult spus, amică, ne cunoaștem de puțin timp. Avem însă povești importante în comun. Imediat după vestea legată de război (?!) mi-a venit în gând și voiam să îi scriu. Nu știam însă cum să încep. Mi-a scris ea întâi.

„S-a întâmplat! E război!”

Natasha are 32 de ani, e o fată extrem de sensibilă și s-a implicat mult timp ca voluntar în acțiuni care să ajute Ucraina și să oprească ce se întâmplă acum. E frumoasă și sensibilă. E foarte inteligentă și totuși încă nesigură pe ea. Și, printre altele, visul ei e să meargă în Statele Unite ale Americii. Săptămâna trecută îmi povestea că vrea mult să își ajute mama cu niște probleme pe care le are aceasta din urmă.   Tot săptămâna trecută îmi spunea că e încă linște în jurul ei, dar că, citez, “nimeni nu știe la ce să se aștepte de la tiran.”

Citește mai departe
suficient 1

Ești mic, nu ai mai mult de 12 ani.  Profesorul oprește catalogul fix la litera ta! Panică, panică, panică! Degeaba ai făcut tu toate lecțiile la celelalte materii, fix pe asta ai sărit-o! Și fix azi a nimerit la pagina ta în catalog. Și îi ascultă pe toți de acolo. Iar tu ai iar golul ăla în stomac. Și îți vine să o iei la goană. Dacă te mai și așteaptă cineva acasă să îți verifice carnetul de note, stomacul tău habar nu are ce-o să zică. De ce nu ai învățat suficient?

Ești poate un pic mai mare – sau nu- și îți place al naibii de mult de X. Dar X nu are ochi, tot la naibii, decât pentru Y. Și ai mereu golul ăla, știi tu care, în stomac. Și te-ai tuns degeaba cu freza aia șmecheră, și ți-ai dat degeaba toate economiile pe blugii mișto, că X…tot degeaba. Și tu iar nu ai făcut suficient.

Și acum ești adult. Și iar ai uitat să pui benzină. Și iar nu ai apucat să cumperi pâine. Iar nu ai băut suficientă apă. Nu ai făcut sport . Ți-ai pătat bluza. Ai greșit și a aflat șefu’. Sau nu aflat, dar știi tu! Ai spus o tâmpenie și EL sau EA s-a supărat. Sau, mai rău, ai făcut prea multe tâmpenii, sau prea puține, sau nimic, sau habar nu ai ce și a plecat de tot. Sau nu a venit niciodată. Că nu te-a văzut. Sau dacă te-a văzut, nu te-a plăcut. Nu ai fost și nu ești suficient(ă) !

Citește mai departe