Ce înseamnă să fii empatic? Empatic=să nu fii prost-grămadă! Pe cât posibil…

empatie 1

Ce înseamnă să fii empatic? Atenție: acest articol conține referiri/cuvinte/expresii care pot să lezeze; îl citiți pe proprie răspundere; în plus, textul nu discută situații patologice precum Putin și oamenii săi, pentru că, din păcate, cred că acestea sunt diagnostice, nu persoane; diagnostice foarte periculoase, legat de care eu nu pot decât să îmi doresc să fie oprite; articolul se referă la…oameni.

Eu nu cred că există oameni răi!

Exact! Puteți să mai citiți o dată! EU NU CRED CĂ EXISTĂ OAMENI RĂI! Și da, o spun pe 24 mai 2022 e.n (sau d.Hr), la fix trei luni de zile de când a început un război lângă România, la 913 kilometri distanță de casa mea! Cred însă, cu tărie, că există oameni “proști-grămadă”.

Nu proști-prostuți în sensul de alint pe care, recunosc, l-am folosit și eu la viața mea-mare greșeală, m-am prins între timp, nu mai fac, jur pe roșu sau pe ce doriți voi. Mă rog, eu nu jur aproape niciodată, cred că mai des înjur, așa, ca o doamnă, dar ca să vedeți cât sunt de convinsă că “prostuț” nu e un alint, e o…prostie.

Revenind: eu nu cred că există oameni răi.

Cred că fiecare persoană are un filtru prin care privește realitatea și…așa o vede. Ca în fotografia de mai jos.

Un rinocer pictează un elefănțel tare vesel, care însă e umbrit de cornul pictorului. Mai mult, pe pereți se văd și alte opere de artă, iar toate au în fața lor un corn pe care numai pictorul îl vede. Mi se pare cea mai haioasă și cea mai tristă metaforă pentru…viața noastră.

Oricât de raționali ne-am considera, oricât de în fugă am fi după date statistice și dovezi științifice, sub o formă sau alta, într-un fel sau altul, toți avem cornul nostru, mai mare sau mai mic.

E făcut din lucruri învățate, din educația primită, din date genetice, traume, oameni întâlniți, informații acumulate, anturaj existent și așa mai departe.  Din păcate, în unele cazuri, vorbim de un corn imens, un ceva atât de mare încât noi nici nu am bănui că e acolo. Pentru că transformă realitatea atât de tare încât…nu mai vedem dincolo de el. Fix atunci zboară orice urmă de empatie. Fix atunci nu mai ești deloc, dar deloc…empatic.

Ce înseamnă să fii empatic?

Mai mult, fix atunci există riscul să devenim cruzi foate cruzi. Să facem rău. Foarte mult rău! Să aducem suferință… foarte multă suferință! În loc de bine! Fix atunci suntem proști-grămadă!

Existența cornului nu ține de educație, de școlile absolvite, de diplomele de pe pereți.

Din păcate, cei mai deștepți oameni sunt uneori…cei mai proști-grămadă. Inteligența aia care ne scoate însă din grămadă și care ne arată ce înseamnă să fii empatic, nu se găsește în dicționare, nici în biblioteci, în facultăți sau în diplome. E undeva în sinceritatea sufletului. În puterea de a ne privi în proprii ochi, în față, în inimă. În realitatea noastră dureroasă, în umanitatea toată – cu atât de multe bune și atât de multe rele. Când ne vedem noi pe noi cu adevărat – așa de mari, dar atât de mici totodată, și totuși atât de mari, dar atât de mici, e greu să mai judecăm pe altcineva. E greu atunci să nu fii…empatic. Și, automat proști-grămadă…

Ce înseamnă să fii empatic?

Așa că treaba noastră? Măcar să conștientizăm că avem cornul ăla fix ca în poza de mai sus! Să judecăm cât mai puțin- atât cât putem de puțin, să iubim cât mai mult – atât cât putem de mult. Cam atât…

p.s: expresia „prost-grămadă” nu judecă pe nimeni; doar evaluează, conform unui punct de vedere;

FOTO: SHUTTERSTOCK

SCOTT HILBURN – DISTRIBUIT DE ANDREWS MCMEEL SYNDICATION

Am mai scris și:

ORELE DE EDUCAȚIE SEXUALĂ CREEAZĂ OAMENI SĂNĂTOȘI, NU STARURI PORNO! DE CE NE E ATÂT DE FRICĂ DE SEX?

DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?

Și într-un stil haios, dacă vrei să râzi

„LA BLOC”, PE BLOG (1): VECINII NOŞTRI DE TOATE ZILELE…

LA BLOC, PE BLOG (2): ADMINISTRAŢIA BLOCULUI SAU ZOO DE LA PARTERLA BLOC, PE BLOG (2): ADMINISTRAŢIA BLOCULUI SAU ZOO DE LA PARTER

LA BLOC, PE BLOG (3): DESPRE PĂSĂRI ȘI PĂSĂRICI! LA PROPRIU

4 Comments

  • Suzana
    Reply

    Pe buna dreptate, si eu gândesc la fel! Nu exista oameni răi ci oameni cu percepții diferite asupra lumii, filtrul ala e „stricat”. Thank you for awareness.

  • Ionut
    Reply

    Desi nu am scris niciodata despre pozele din articolele tale, prima poza a reusit sa imi aduca un zambet, dar, in acelasi timp si ceva nostalgie. Zambetul a venit de la o amintire de acum cativa ani cand, o fetita a cules mai multe flori din curtea scolii pe care le-a oferit dnei invatatoare. Buchetul avea doua tipuri de flori: papadie si una cu flori mov (nu pot scrie numele popular al florii aici, dar ti-ai dat seama despre ce floare vorbesc :)))).
    Sentimentul de nostalgie a venit in momentul in care mi-am amintit de bunicul meu care venea pe la noi si ne aducea cate ceva dulce. Si, da, au trecut mai bine de 20 de ani de cand acest lucru nu se mai intampla ….
    „NU EXISTA OAMENI RAI” spui la inceputul articolului, iar eu sunt in asentimentul tau. Cred ca oamenii se nasc buni, dar greutatile vietii ii transforma in ceva in ce ei nu si-ar dori, tocmai de aceea multi se caiesc dupa ce fac ceva nepotrivit, imoral, fata de cei din jurul lor. De altfel, cred ca toti ne nastem cu 1% din fiecare sentiment – ura, bunatate, iubire, invidie, etc – dar mediul in care traim, anturajul, nivelul educatiei primit de la parinti sau dobandit in scoala, ne face sa dezvoltam acel 1% de la anumite sentimente, iar pe altele sa le lasam „subnutrite”. Unele dintre ele nici nu ar trebui dezvoltate, dar asta este … suntem oameni pana la urma.
    Un lucru ramane clar: sa fim buni cu cei din jurul nostru, cunoscuti sau mai putin cunoscuti, si sa impartim bunatate pe cat putem de mult, ca sa schimbam, pe cat putem, gandurile gresite sau negative.

  • Cristina Maria
    Reply

    multumesc mult pentru comentariu:) eu cred că ne naștem toți cu sufletul curat, dar suferința ni-l îngreunează…restul..e cancan:)) ma rog, în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *