„La Bloc”, pe blog (1): Vecinii noştri de toate zilele…

Vecinii noștri 1

Cum mi-a venit ideea să scriu despre vecinii noștri? Îmi spunea un prieten la un moment dat, exasperat de nu mai știu ce în viață că: “bine că eși tu scriitoare, că ție și dacă îți plouă în casă, în creier sau în suflet, scrii sau vorbeşti frumos despre asta și ai scăpat de frustrări!” Un altul îmi zicea că i se pare mișto că eu, când mă uit la un copac, văd o poveste, pe când el vede frunze!

Ce să zic…Talentul acesta de a împopoţona viața e util când îmi pun sare în loc de zahăr în cafea! Sau când mă trezesc că femeia de serviciu de la piscină mi-a luat, în timp ce făceam duş, prosoapele lăsate pe băncuţă. Fără să vădă că acolo era cheia de la dulapul unde aveam toate cele!

Dar oricât de capabilă aş fi în a-mi colora existenţa, viaţa la bloc mă face uneori să îmi doresc să îmi manifest pustnicul interior.

Primul rezon ar fi că, la fel ca orice român care se respectă, aş putea scrie o epopee despre vecinii mei. De-a lungul timpului, s-au perindat prin viaţa şi scara mea de bloc aşa:

Vecinii noştri de toate zilele: vecinul sexy-balamuc! Sau doar balamuc!

Deși nu era vreun pui de Brad Pitt, veneau femeile la el ca şi cum ar fi fost! Şi nu doar că veneau, dar ţineau morţis să îşi semnaleze prezenţa! Musai între două şi trei noaptea, când e somnul mai profund. Până aici, toate bune şi frumoase, măcar mă trezeam pentru o cauză nobilă. Dar într-o perioadă, după ritualul de împerechere, începea sexosul să o înjure pe vizitatoare! Undeva între patru şi cinci dimineaţa! Şi da, la ora aceea de linişte (?!?) îţi puteai da seama că vorbele nu aveau deloc o conotaţie sexy! Erau înjurături pe bune!

Vecinii noștri 2

Aşa că m-am dus într-o dimineaţă la el la uşă-în papuci roz şi pijamale cu steluţe – să îl rog să dea sonorul mai încet.

Deşi discursul meu supărat, steluţele mele şi ochii mei cârpiţi de somn nu dădeau de înţeles că sunt deschisă la consiliere matrimonială, sexosul, cum m-a văzut, cum a început să mi se plângă! De vizitatoarea pe care tocmai o înjurase! Şi în general de femeile din viaţa lui?! Cum nu m-am arătat dornică să îl consolez pe loc, m-a bântuit o săptămână să mă invite la un ceai sau la un vin!   A făcut rost şi de numărul meu de telefon, ca să nu mă scoată din sărite doar prin pereți, ci și prin GSM! După, când s-a prins că îl tot refuz, dar am început să folosesc numărul să îi dau mesaje când mă deranja, tot el m-a blocat! Ceva fin! Şi sexy! Nu!

Vecinii noştri de toate zilele: vecinul dus cu pluta! Sau cu mielul…

Era genul de vecin veșnic depresiv, supărăcios, care nu saluta în lift şi despre care se zvonea că trăia într-o mizerie cruntă. Până aici nimic deranjant, că în general depresivii tac, iar la bloc tăcerea e de aur! Numai că al meu tăcea, dar îi cânta muzica! Zi de vara până-n seară și apoi de seară până dimineață, la el răsuna o singură melodie, aceea cu: ” Un’te duci tu, mielule?” La un moment dat, ajunsesem să răspund singură, tare, prin casă, întrebării tânguitoare: “La naiba, la naiba se duce! Nu ştiu ce mai faci tu pe aici, sincer!”

Vecinii noștri 3

Vecinii noştri de toate zilele: vecina care n-are talent!

Şi aici e cu muzică, dar live! Foarte live! Vecina mea făcea un fel de vocalize! Nu din astea normale, și nici la ore normale, doar un “ăuuuuuuuuuuuuă” și un “îaaaaaaaaaaaaaî” în baie, bucătărie sau dormitor! La toate orele posibile și imposibile! Ca să înţelegeţi cum sunau, imaginaţi-vă, dacă puteţi, o pisica în perioda de împerechere, scrijelind cu gheruțele pe un acoperiș de tablă ‎în timpul unei operații de apendicită efectuate fără anestezie! Relaxare plăcută!

Vecinii noştri de toate zilele: becinul brieden arab

Şi el e meloman, şi el dă muzica arăbească tare, când îţi e lumea mai dragă şi mai adormită! Dacă mă duc să îi explic că eu nu funcţionez după fusul orar al Marrakech-ului şi la mine e miezul nopţii, uită româna pe care ieri o vorbea perfect; sau “abroabe berbect.” Oare cum se zice “OF” în arabă?!

Sigur, de-a lungul timpului, în 35 de ani petrecuţi la bloc, am întâlnit oameni şi poveşti de scris o carte.

I-am ales însă pe cei de mai sus, pentru că, aţi ghicit, fac parte din trecutul meu. Și pentru că acest articol se vrea unul relaxat, pe principiul „a fost, a trecut, hai să facem haz”. În afară de ultimul vecin portretizat, ceilalţi au plecat spre alte zări şi, ca în poveşti, or mai fi disperând şi astăzi pe altcineva. În ceea ce îl priveşte “be becinul brieden arab”, am învăţat să îl contracarez cu nişte drăguţe de dopuri de urechi. Amin!  

Şi voi? Ce fel de vecini aveţi?

Dacă ți-a plăcut, mai poți citi și CUM SUNT ITALIENII? POTI FI ITALIAN LA ROMA SAU VASLUI?

Mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI

Pentru o piesă potrivită articolului, m-a inspirat „vecinul cu mielul”, numai că eu sunt „vecina cu leul”. Melodia asta îți amintește să iubești viața, cu tot cu vecinii ei:

SURSA FOTO: SHUTTERSTOCK

4 Comments

  • Simianovici Ion
    Reply

    Laitmotivul „vecin” creeaza un brainstorming de gradul 5, care la randul lui, dupa indelungi tornade si taifunuri, face ca mintea sa repete obsesiv versurile: „Ghici cu cine iau de seara cina? / Cu vecinaaa!!! :)))” (acum … 15-20 de ani … era hit, dar azi … e doar o amintire frumoasa 😀 ). Ce sa spun? Ai avut vecini de 5 stele (nu stiu daca ai si in prezent la fel sau cu mai multe stele, cum are hotelul Burj Al Arab 😀 ), dar un lucru e cert: oriunde vom fi – un nou domiciliu, in tren, avion sau in excursie – nu vom duce lipsa de vecini cu „multa imaginatie” sau care sa faca ei ceva sa ii scoata din anonimat si sa ii propulseze in randul VIP-urilor (si nu in sensul frumos al cuvantului).
    Si totusi, nu ai pomenit de nicio inundatie a vreunui vecin. Eu am avut parte de asa ceva in noaptea de Revelion (eram in clasa a 7a sau a 8a, ceva in gen). Curgea apa din perete de parca cascada Niagara ajunsese pana la mine in dormitor si voi sa isi stabileasca domiciliul definitiv … ce groaza am trait atunci (trecuse putin de ora 00:00)!!!
    Cand eram in clasa a 7a, un vecin a decis sa isi pun parchet in casa, dar avea nevoie si de smoala topita, asa ca a pus pirostriile, cazanul cu smoala deasupra si s-a pus pe topit. Nu voi reproduce cuvintele mamei, pentru ca nu e ortodox :))), dar ce figuri de stil i-au fost atribuite, numai Eminescu le-ar intelege, in momentul in care fumul de la cazan a inceput sa se indrepte catre geamul de la bucatarie si cel de la dormitor (cazanul era pus la 4-5 metri de geamurile noastre!!!). Ca bonus, ani la rand a ramas un petec gros de smoala topita si intarita in locul unde fusese pus cazanul 😀 .
    Una peste alta, articolul este superb si foarte amuzant. Le astept cu drag si nerabdare si pe celelalte 132165446543186749 articole de care sunt sigur ca voi fi foarte incantat 😀 . O seara frumoasa!!! 🙂

  • Cristina Maria
    Reply

    Doamne ajuta cu cele 132165446543186749 de articole! multumesc!

    Legat de inundatie, am avut odata inundatie pe holul blocului si am avut un vecin care m-a bantut doua zile ca, de fapt e de la mine si e vina mea! erau tevie blocului, de pe hol chiar, instalatorul i-a explicat asta, dar avea procesare intarziata!

    Multumesc de cuvintele frumoase, iar legat de vecinul cu smoala, mamamamamammamma, no comment, ca pe mine nici Eminescu nu m-ar intelege:)))

  • Pingback: La bloc, pe blog (2): Administraţia blocului sau ZOO de la parter - Parfum de femeie

  • Pingback: La bloc, pe blog (3): Despre păsări și păsărici! La propriu - Parfum de femeie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *