La bloc, pe blog (3): Despre păsări și păsărici! La propriu
Știti că la bloc, fiecare are păsăricile lui. Și nu, nu o spun în sens obraznic! Sau, mă rog… Oricum, dacă nu mă credeți, puteți citi AICI și AICI. Până una alta, ca mândră locatară a blocului M, de undeva din București, eu am un stol. Pardon, mai nou două stoluri de păsări.
Prima dată, m-am pricopsit cu niște vrăbii la fereastra dormitorului meu acum 11 ani, când m-am mutat. Mai precis, niște vrăbiuțe și-au făcut cuib la fereastra mea, într-un spațiu lăsat de stratul izolator. Drăguț, boem și romantic, nu? NU! De 11 ani, în fiecare primăvară și vară, înaripatele se zbenguie în timpanul dimineților mele. Uneori, grețos de drăgălaș!
Toamna pleacă în concediu și au și urechile mele vacanță. Iarna e discutabil: uneori vin, alteori nu. Acum, probabil că vă întrebați de ce nu le-am distrus cuibul. Păi, în fiecare primăvară mă gândesc să fac asta și în fiece toamnă îmi trece. Parcă îmi pare rau. Plus că, între timp, am descoperit dopurile de urechi și e ca și cum aș avea, așa, un iubit care sforăie triluri și eu totuși vreau să îl țin aproape. E adevărat, la cât am ajuns să investesc în dopuri antifonice-simple sau cu filtru selectiv, ce știți voi-îmi cumpăram urechi noi. Sau dadeam avansul pentru o casă nouă!
La bloc, pe blog (3): Cirip, cirip!
Cred că sunt o vecină încântătoare pentru cântătoare, altfel nu îmi explic cum, de câteva luni, m-am mai ales și cu niște guguștiuci. Nu, nici de data asta nu folosesc metafore. Și abia mă obișnuisem cu vrăbiuțele! Dar știți cum e: când crezi că o scoți la capăt într-o situație, se găsește Universul să mute capătul mai încolo. În cazul meu, penele și fulgii!
Guguștiucii și-au făcut loc în zona bucătăriei, undeva în spațiul hotei. Spre deosebire de vrăbii, nu îi aud în fiecare zi, poate sunt guguștiuci “multi-proprietari” și mai fac tărăboi și prin altă parte. Evident, când îi apucă, mă apucă și pe mine.
Tata spune că păsările simt sufletul omului bun și vin acolo. Îi dau mâna și urechile să spună asta: el stă în altă parte! Eu, sinceră să fiu, aș prefera de multe ori să îmi simtă urechile și să tacă!
Periodic îmi propun să fac genocid de păsăret!
Când mă enervez rău, îmi și imaginez cum viața bate filmul, iar eu regizez în propria bucătarie un spin-off al producției „Păsările”, a lui Alfred Hitchcock. Un fel de scenariu realizat în contrapartidă, în care, de data asta, păsările au de suferit! RĂU! Apoi mă liniștesc și îmi doresc doar să relochez vrăbiile și guguștiucii! Uite o expresie pe care nu credeam că o voi folosi vreodată!?! Dar renunț și la acest gând rapid… Pănă la urmă, așa cum reiese din această serie cu #povesti #dinLasBucuresti , viața la bloc e una…CU CÂNTEC!
La voi cum e? Cirip!
Mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI
Dacă ți-a plăcut, mai poți citi și LA BLOC, PE BLOG (2): ADMINISTRAŢIA BLOCULUI SAU ZOO DE LA PARTER
Sau poți să citești, într-o retorică diferită: DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?
Ca melodie, pentru azi, am ales una cu un nume la care pariez că nu se aștepta nimeni să mă gândesc, nu? NU!:) Se numește Birds (Păsări).
Acum serios, e o piesă a unei trupe de rock alternativ pe care e greu să nu o iubești. Versurile sunt #inspiratie, iar videoclipul e o joacă frumoasă, ca și materialul pe care tocmai l-ați citit:
20 Comments
„Somnoroase pasarele, / Pe la cuiburi se aduna”, spunea Mihai Eminescu intr-una din creatile sale … si iata ca avea dreptate ? Numai ca la geamul tau, numai somn nu au ele :)))
Cel mai mult din textul tau mi-a placut aceasta propozitie: „Tata spune că păsările simt sufletul omului bun și vin acolo”. Asta mi-a placut enorm. Parca a mutat toti muntii din lume, pentru ca apoi sa ii puna in acelasi loc, in care erau de la inceput; atat de puternica a fost pentru mine aceasta fraza.
Ce pot eu sa spun, e ca tatal tau are 200% dreptate, dar cand voi veni la capitala, iti voi spune mai multe despre acest lucru, pentru ca si eu impartasesc aceeasi idee ca a dumnealui.
Acum multi ani am trait o drama: mergand pe bicicleta la bunica mea, am vazut o vrabie care statea pe marginea drumului, chiar pe unde treceau masinile si carutele. Am vrut sa opresc, dar in spatele meu era o masina mare, marca ROMAN, plina cu nisip si piatra, asa ca am inaintat cu scopul sa opresc mai in fata. Eu am ocolit vrabiuta … masina mare, nu :(((((. Asta s-a intamplat acum mai bine de 15 ani.
Dar azi, 01.11.2019, mi-am luat revansa: am salvat un porumbel care mergea buimac pe carosabil (cred ca se electrocutase usor sau s-a batut cu alt porumbel … habar nu am!!) si care nu putea zbura. Ca un SUPERMAN, am sarit in fata masinilor si am dirijat porumbelul spre un loc sigur, ferit de orice autoturism.
Chiar nu mi-ar fi pasat daca frana brusc vreo masina sau ma injura soferul: am vrut ca porumbelul sa traiasca. Toata lumea s-a uita la mine si cred ca m-au crezut nebun, dar pasarea merita o sansa la viata, chiar daca nu mai putea zbura. La final, eram cel mai fericit!!!
Cred ca pasarelele de la geamul tau sunt o binecuvantare oferita de catre Divinitate, iar cantecele lor au ca scop alungarea tuturor necazurilor, grijilor pe care le ai, dar nu in ultimul rand, iti ofera o oaza de relaxare dupa o zi de munca intensa.
Si la geamul meu vin, uneori, vrabiute, stau pe ochiul gratarului si canta, iar cateodata lovesc cu ciocul gratarul ca sa vad ca au venit … apoi zboara. Dar nu sunt atat de norocos sa am si cuib la geam, cum ai tu. NOROCOASO, TE INVIDIEZ!!! 😀
Pentru nimic in lume sa nu le distrugi cuibul, pentru ca e mare pacat, iar ele sunt si foarte razbunatoare, daca le faci rau, insa despre asta, tot cand vin la capitala iti voi spune (exista o legenda despre ele in acest sens, nu stiu daca o stii).
Textul este magnific, iar pentru ca am vorbit despre pasari in limba romana, iti las un mesaj in … limba pasareasca: ipimipi plapacepe blopogupul tapaupu (trad. „imi place blogul tau”).
O seara frumoasa!!!
Mupultupumepesc mupult pepentru mepesapaj.
Haha, sper ca nu am gresit prea mult, nu prea exersez limba, ca nu prea vorbesc cu vrabiile si cu gugustiucii, mai mult le/ii bomban.:)))Dar ai intuit bine, le/ii si iubesc!
Si te felicit pentru fapta frumoasa!Foarte frumoasa!
Nostim articolul tau. Bravo! Si eu, ca tatal tau, cred ca ai suflet bun.
Eu am o salcie in fata dormitorului, unde fac gimnastica pasarelele in fiecare dimineata, cum se crapa de ziua. Dar m-am obisnuit. Recunosc, sunt o persoana matinala. Iar toamna, cum da frigul, nu le mai aud deloc. Am termopane. 🙂
ma bucur mult ca ti-a placut:) si multumesc pentru cuvintele frumoase! haha, pai trimite pasarelele sportive din salcia ta la mine in vizita, ca si eu fac gimnastica dimineata:))) poate tac si doar se misca si atunci ma simt ca la sala:)))glumesc:)
inca o data, multumesc pentru mesaj;
Pingback: Suntem siguri că putem să fim suedezi? Eu nu prea cred! Dar poate voi VOT-ați altceva... - Parfum de femeie
Gracias! 🙂
Con mucho gusto:)
Pingback: Page not found - Parfum de femeie
Pingback: TEDxBUCHAREST (2): Bărbații care schimbă lumea - Parfum de femeie
Pingback: 3 cuvinte magice care mă vor face să pot când nu o să mai pot în 2020! Și te pot face și pe tine! - Parfum de femeie
Pingback: La bloc, pe blog (4)-A venit mașina de gunoi ?! Păi atunci tu NU poți să pleci nicăieri! - Parfum de femeie
Pingback: Instrumente de fericire de la Sadhguru! Ce am învățat de la Sadhguru în perioada în care am interacționat în România? - Parfum de femeie
Pingback: Ce înseamnă să fii empatic? Empatic=să nu fii prost-grămadă! Pe cât posibil... - Parfum de femeie
Pingback: Ce înseamnă prosumator? De ce energia solară îți face viața mai...luminoasă? - Parfum de femeie
Pingback: Rușine?! E acesta monstrul de sub pat al fiecăruia? Și ce e de făcut? - Parfum de femeie
Pingback: Care e treaba cu gândirea pozitivă dusa la extrem? De ce nu mai avem voie să fim triști, furioși, supărați? - Parfum de femeie
Pingback: Fii bogat și în... informații corecte! De ce este importantă educația financiară? - Parfum de femeie
Pingback: De ce nu a cerut Delia părerea mea legat de copii? Sau Daniela Crudu? Halep de ce nu a întrebat când să se retragă? Și mai sunt alții... - Parfum de femeie
Pingback: Cât de frică vă e să greșiti? De ce e o greșeală un BAU-BAU? Și nu, nu e despre Ana Morodan! Sau e?! - Parfum de femeie
Pingback: Am obosit să mai fiu pompierul de serviciu! Și nu, nu mă refer la varianta kinky! - Parfum de femeie