La bloc, pe blog (4)-A venit mașina de gunoi ?! Păi atunci tu NU poți să pleci nicăieri!
“Pe aici nu se trece!”, celebra lozincă rostită de generalul Eremia Grigorescu la luptele de la Mărășești, e una dintre devizele care chiar m-au emoționat din istoria recentă a României. Când am învățat-o însă prima dată, habar nu aveam că urma să mi-o amintesc într-un context muuuuuuult mai puțin eroic! Adică, la bloc!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
La bloc, pe blog: mașina de gunoi
E dimineață! “Copacii cu frunza neclintită, par zugrăviți! Brobonit de rouă, pământul doarme încă în lumina umedă și nehotărâtă.” Parcă suntem în România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță, nu-i așa? NU! Adică fraza de acolo e, din copilărie, fragmentul meu preferat din carte, dar eu NU sunt acolo în diminețile mele! Chiar dacă și în Las București frunza mai e și neclintită și pământul brobonit! De rouă, mă rog…Dar eu…sunt la bloc! Și, în acest context, în două dimineți din cinci, când cobor LA BLOC să merg LA SERVICIU, acolo rămân! Mai mult decât mi-aș dori! Pentru că, pe pămânul brobonit – de rouă, v-am zis, o ditamai mașina de gunoi blochează TOATĂ STRADA! La o ora de maximă audiență (sic), când tot românul a întârziat deja la serviciu.
Așadar….
În România pitorescă a lui Alexandru Vlahuță, înaintea călătorului, “drumul se așterne alb, neted, pe sub colnice.” În România secolului 21, pentru bucureșteanul obișnuit ca mine, drumul se așterne alburiu de ceva praf și eventual niscaiva chistoace aruncate (tot albe, mrr). E neted pe ici, pe colea și cu gropițe, pe colo și pe dincolo. Nu e pe sub colnice, e pe sub blocuri, dar, mă rog. Important e că se așterne! Se așterne și atât! Că dacă ești șofer sau folosești taxi și aplicații de car sharing, deci pleci cu mașina de acasă, te așterni și tu odată cu el! La așteptat! Să dispară hadurghia urât mirositoare și hârșâitoare și uruitoare care își face treaba fix când ai tu treabă!
La bloc, pe blog: mașina de gunoi
Ai crede că poți să dai în marșarier și să o iei pe cealaltă străduță, dar nu! Pentru că hadurghia numarul 1 de pe strada ta a venit de mână, mă rog, de roată, cu hadurghia numarul 2 și ți-au blocat ambele căi de acces! Ambele și singurele!
Și stai! Și stai! Și mai stai oleacă!
La o clasă de yoga de acum câțiva ani, am învățat cum un maestru iluminat poate medita pe orice și poate practica starea de prezență oricând, chiar și în preajma unei bormașini. Eeeeee, pai dacă e așa, eu ar trebui să radiez deja și să pășesc prin lume cu raze la purtător. Că la cât am contemplat și meditat pe tomberoane și la cât m-am concentrat pe mantre care să elimine mirosul și zgomotul, ar trebui să fiu deja acolo! Acum, eu știu că mantrele nu ar trebui să conțină vorbe de duh și de dulce, dar, mă scuzați, asta îmi inpiră Universul tomberoanelor-care-abia-se-mișcă!
În ceea ce privește….
…starea de prezență în preajma mașinii de gunoi dintre blocurile gri, apoi, mă scuzați, dar chiar sunt prezentă! Prezentă-prezentă, că nu am unde să mă duc! Până nu se mișcă melcul cu remorcă.
Acum eu știu că poate fac prea mare caz din nimic, dar să vedeți cum e într-un taxi care așteaptă să se miște mașinile în cauză. Credeți-mă, nimic nu îți colorează dimineața mai tare ca întâlnirea neașteptată și nedorită dintre Taximetria Română și REBU. Tu te grăbești, taximetristul se grăbește și el, dar găsește timp să iasă din mașină și să se certe cu gunoierul de serviciu. Tot cu niște mantre din acelea de care ziceam mai sus! Sau, mă rog, cu unele mai elaborate, care fac conexiunea direct cu moșii și strămoșii și tot arborele genealogic.
Cel mai interesant…
….a fost când, după ce în fața blocului meu, eu și taximetristul am înfruntat deja cele două mașini de gunoi, am mai dat peste încă o astfel de hadurghie pe drum, undeva pe la Piața Romană, unde iar ne-am pus pe înju….ăăăă, meditat. Pardon, așteptat!
Acum știu ce o să îmi ziceți: că sunt cârtitoare și nemulțumită. Că dacă hadurghia zgomotoasă și urat mirositoare venea în viul nopții bucureștene, mă plângeam că mă scoală din somn! Dacă venea seara, mă agităm că îmi strică feng-shuiul și poezia nopților de mai (mai, iunie, iulie, mă rog). Dacă nu venea deloc, nu mai scriam pe blog, ieșeam direct să protestez în Piață Universitatii! Și, aveți dreptate!
Dar, dragilor. locuiesc LA BLOC! Și până nu mă mut într-un penthouse, pe o plajă exotică (ha!) o să tot bomban și…și atât! Vorba piesei de mai jos „This is the Life” (Asta înseamnă viață) care îmi place tare mult.
Pe mine mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI
Citește și: LA BLOC, PE BLOG (3): DESPRE PĂSĂRI ȘI PĂSĂRICI! LA PROPRIU
Sau, într-o retorică diferită:
NE SIMȚIM TOT MAI SINGURI SI MAI NEIUBIȚI, DAR NICI NU “DERANJĂM” SINGURĂTATEA ALTUIA! DE CE?
IADUL E PAVAT CU INTENȚII BUNE: ALE MELE ȘI ALE TALE! DE CE?
FOTO : SHUTTERSTOCK
No Comments