Browsing Tag

la bloc

La bloc 1

“Pe aici nu se trece!”, celebra lozincă rostită de generalul Eremia Grigorescu la luptele de la Mărășești, e una dintre devizele care chiar m-au emoționat din istoria recentă a României. Când am învățat-o însă prima dată, habar nu aveam că urma să mi-o amintesc într-un context muuuuuuult mai puțin eroic! Adică, la bloc!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

La bloc, pe blog: mașina de gunoi

E dimineață! “Copacii cu frunza neclintită, par zugrăviți! Brobonit de rouă, pământul doarme încă în lumina umedă și nehotărâtă.” Parcă suntem în România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță, nu-i așa? NU! Adică fraza de acolo e, din copilărie, fragmentul meu preferat din carte, dar eu NU sunt acolo în diminețile mele! Chiar dacă și în Las București frunza mai e și neclintită și pământul brobonit! De rouă,  mă rog…Dar eu…sunt la bloc! Și, în acest context, în două dimineți din cinci, când cobor LA BLOC să merg LA SERVICIU, acolo rămân! Mai mult decât mi-aș dori! Pentru că, pe pămânul brobonit – de rouă, v-am zis, o ditamai mașina de gunoi blochează TOATĂ STRADA! La o ora de maximă audiență (sic), când tot românul a întârziat deja la serviciu.

Citește mai departe
La bloc pasari 1

Știti că la bloc, fiecare are păsăricile lui. Și nu, nu o spun în sens obraznic! Sau, mă rog… Oricum, dacă nu mă credeți, puteți citi AICI și AICI. Până una alta, ca mândră locatară a blocului M, de undeva din București, eu am un stol. Pardon, mai nou două stoluri de păsări.

Prima dată, m-am pricopsit cu niște vrăbii la fereastra dormitorului meu acum 11 ani, când m-am mutat.  Mai precis, niște vrăbiuțe și-au făcut cuib la fereastra mea, într-un spațiu lăsat de stratul izolator. Drăguț, boem și romantic, nu? NU! De 11 ani, în fiecare primăvară și vară, înaripatele se zbenguie în timpanul dimineților mele. Uneori, grețos de drăgălaș!

Citește mai departe
la bloc 1

Pentru cine a uitat, la fel ca mine, geografia țării, și nu mai știe pe unde trec afluenții Dâmboviței, vă spun eu! Pe la mine prin apartament! Și unii rămân aici, nu se duc mai departe, că îi bea subsemnata! Cel puțin așa crede administrația blocului, care m-a pus într-o lună să plătesc apă că și cum mi-aș fi construit hidrocentrală în baie!

La mine în bloc s-a făcut separare la apă, adică fiecărui locatar i s-au montat două contoare care măsoară consumul de H2O. Așa că, lunar, fiecare trebuie să citească propriul consum și să comunice cifra la administrația blocului de la parter. Cine nu face asta într-o lună, plătește ceea ce se cheamă pauşal. Adică o suma aproximativă stabilită de administrator, în funcție și de consumul din lunile trecute. Cam câtă apă crede ea, că e de fapt o doamnă, că ai utilizat tu în funcție de niște calcule.

Citește mai departe
Vecinii noștri 1

Cum mi-a venit ideea să scriu despre vecinii noștri? Îmi spunea un prieten la un moment dat, exasperat de nu mai știu ce în viață că: “bine că eși tu scriitoare, că ție și dacă îți plouă în casă, în creier sau în suflet, scrii sau vorbeşti frumos despre asta și ai scăpat de frustrări!” Un altul îmi zicea că i se pare mișto că eu, când mă uit la un copac, văd o poveste, pe când el vede frunze!

Ce să zic…Talentul acesta de a împopoţona viața e util când îmi pun sare în loc de zahăr în cafea! Sau când mă trezesc că femeia de serviciu de la piscină mi-a luat, în timp ce făceam duş, prosoapele lăsate pe băncuţă. Fără să vădă că acolo era cheia de la dulapul unde aveam toate cele!

Dar oricât de capabilă aş fi în a-mi colora existenţa, viaţa la bloc mă face uneori să îmi doresc să îmi manifest pustnicul interior.

Citește mai departe