O poveste cu o mică minune de Paște! Sau o poveste pentru oameni care se simt singuri

A fost odată ca acum cinci zile o minune mică întâmplată cu oameni mari! Era undeva pe miercuri, eram la birou, plină de task-uri și de toane, când mi-a scris un băiat care chiar pe blogul acesta mă urmărește. Mi-a povestit că are un prieten care trebuie să își trimită fetița de sapte ani la un concurs pentru oameni mici mari și geniali, ceva internațioanal și departe de granița cu România. Fetița s-a calificat, e campioană pe România, doar că nu își permite să meargă mai departe. Că a apelat la o anumită instituție, i s-a sugerat inițial că ar primi sprijin, după care i s-a spus că nu sunt bani. Nu dau mai multe detalii pentru că e mult mai OK pentru cei implicați să păstrez confidențialitatea poveștii. Și pentru că oricum nu contează așa mult amănuntele, ci doar finalul. Mbuuuun.
O poveste cu o mică minune de Paște…
Inițial, când am primit mesajul, m-am gândit, cu tot cu toane, că fix asta îmi mai lipsea într-o zi în care mi se părea că am 1000 de chestii de rezolvat. Minunat. 1001. Am răspuns frumos, dar în capul meu mormăiam că aștept și eu ziua când o să fiu vreun fermecător magnat care scoate instant sume mici și mari din buzuar. După care am uitat de poveste și m-am întors să rezolv ceva din celelalte 1000 de chestii. Asta până când soluționarea uneia dintre ele, cea mai importantă, a implicat ajutorul necondiționat al unor oameni pe care și eu îi iubesc necondiționat. Știu ei care, știu că așa e și la ce mă refer, iar nu contează detaliile. Cert e că cel mai important lucru pe acea zi ( și de fapt aflat în TOP 5 situații pe anul acesta până acum) s-a soluționat cu sprijunul unor oameni minunați, pe care mă bucur că îi am acolo. Iar mmmbun, mi s-a schimbat total energia și mi-au dispărut toanele.

Am ajuns acasă undeva după zece, tot foarte binedispusă și recunoscătoare.
Și în timp ce mă relaxam la un episod din Dr House (l-am mai văzut, de aceea a devenit din tensionat relaxant), mi-a revenit în minte povestea spusă de băiatul de pe blog. De data aceasta am privit-o dintr-o altă perspectivă, cu o altă energie, de om recunoscător, care primește la rândul său. M-am gândit că nu strică să întreb mai mulți oameni cum putem să strângem banii. Așa am dat, la aproape 11 noaptea, mesaj pe un grup ai unei comunități dragi mie, unde am făcut niște cursuri faine ( acum sunt faine, că în timpul lor lumea mă știa de cal breaz care se smiorcăie toată ziua, sau așa credeam eu). Cum spuneam, era aproape 11 P.M, oră la care și eu mă străduiesc să dorm. Chiar și așa, am primit câteva răspunsuri imediat! Cu DA, hai, dacă ne implicăm toți cu puțin, o să facm mult și trimitem copilul în străinătate la concurs. Ultimele cuvinte nici nu îmi aparțin mie, ci unui om fain tare care a reacționat.

Pe scurt, a doua zi tot ce am făcut a fost să trimit pe grup datele de Revolut ale tatălui fetiței și câteva documente și link-uri care atestau povestea și talentul copilului. Cam atât. În mai puțin de 24 de ore o mulțime de oameni s-au mobilizat și azi fetița are cam 1000 de Euro în cont și banii continuă să vină. Pentru că ea are deja niște mici fonduri asigurate de concurs, în calitate de reprezentat al țării, cu tot ce s-a adunat, o să își permită o săptămână și ceva de competiție internațională. Cu tot cu tatăl însoțitor. Că e mare, dar mică. Și poate o victorie pentru România. Și sigur o amintire magică pe viață.
The end! Sau nu!
……………………………………………………………………………………………………………….
O poveste cu o mică minune de Paște…
Am spus povestea asta nu ca să laud pe cineva. Sau să arăt că ia uite, copiii geniali sunt luați în seamă și în era TikTok. Sau să demonstrez ceva. Sau să primesc like-uri. Am scris-o pentru acea Cristina-Maria care de multe ori s-a simțit singură, singură, singură pe lume. Și da, pentru toți oamenii ca ea. Mulți. Într-o viață de om, cred că toți! Uneori! De multe ori!
Sau o poveste pentru oameni care se simt singuri
Am scris povestea asta ca să îmi amintesc mie, dacă voi mai uita, că singurătatea nu există. Că magia e făcută de și prin oameni. Că dacă noi ne facem iadul pe Pâmântul acesta, tot noi ne facem Raiul. Împreună. Și tot noi (ne) facem minunile. Inclusiv de Paște!
O să atașez la articol o piesă care mi-a plăcut mereu și pe care o ascult când am nevoie de un impuls. Sau un șut. Tot aia de multe ori. Eu vorbesc bine mai multe limbi străine, dar germana cam NEIN. Adică cam delochen. În fine, într-o traducere cam aproximativă, piesa spune cam așa și mi se pare că se potrivește: „Uite cât de departe am ajuns împreună/ Dar cred că este doar începutul/ Nicio lacrimă nu este în zadar aici/ Plâng de fericire mulțumită a ceea ce urmează/ Chiar dacă crezi că nu mai poți/ O să ne iau în brațe pe amândoi, să-ți fac o plimbare/ Trebuie să vorbim unii cu alții și ca oameni încăpățânați/ Și când voi cădea, mă vei ridica…„
FOTO: istockphoto/ shutterstock
Am mai scris și:
INFORMAȚIA DEȚINUTĂ NU MAI ÎNSEAMNĂ DEMULT PUTERE! CE PUN EU, CE PUNEM NOI ÎN LOC?
DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?
Și într-un stil haios, dacă vreți să râdeți:
2 Comments
Minunile au există din cele mai vechi timpuri şi continuă să existe şi în zilele noastre; noi să fim pregătiţi să credem în ele.
Se spune că, dacă crezi în ceva, ajunge să ţi se îndeplinească. Şi eu am crezut în multe şi s-au îndeplinit, altele sper să se îndeplinească, pentru că sunt optimist.
Iniţial, tatăl fetei nu a crezut nici el în această oportunitate, dar pentru că nașul lui l-a rugat, şi el îl respectă mult, a acceptat, dar era pesimist, crezând că „oricum nimeni nu face nimic degeaba, dar, hai să vadă că am dreptate.” Şi nu a avut el, ci a avut nașul lui, pe care l-a sunat bucuros şi i-a împărtăşit bucuria.
Aşa cum a spus Steven Gerard, în finala UCL împotriva lui AC Milan, „istoria vorbeşte doar despre învingători; de învinşi nimeni nu-şi aduce aminte”, iar tu, Cristina, eşti o învingătoare de care acea fetiţa îşi va aduce aminte în fiecare zi.
Mult succes în continuare şi Sărbători Luminate alături de familie!!!
Ce ma bucur ca a avut dreptate nasul! Da, minunile exista!
Te imbratisez, sa ai sarbatori cu mult soare si cu multa caldura in suflet! Si tu, si oamenii tai dragi!