• AVENTURI ÎN CAPITALĂ​
• 14 Comments
• octombrie 27, 2019

La bloc, pe blog (2): Administraţia blocului sau ZOO de la parter

Pentru cine a uitat, la fel ca mine, geografia țării, și nu mai știe pe unde trec afluenții Dâmboviței, vă spun eu! Pe la mine prin apartament! Și unii rămân aici, nu se duc mai departe, că îi bea subsemnata! Cel puțin așa crede administrația blocului, care m-a pus într-o lună să plătesc apă că și cum mi-aș fi construit hidrocentrală în baie!

La mine în bloc s-a făcut separare la apă, adică fiecărui locatar i s-au montat două contoare care măsoară consumul de H2O. Așa că, lunar, fiecare trebuie să citească propriul consum și să comunice cifra la administrația blocului de la parter. Cine nu face asta într-o lună, plătește ceea ce se cheamă pauşal. Adică o suma aproximativă stabilită de administrator, în funcție și de consumul din lunile trecute. Cam câtă apă crede ea, că e de fapt o doamnă, că ai utilizat tu în funcție de niște calcule.

În apartamentul meu contoarele sunt în dulapurile de sub cele două chiuvete, iar citirea lor pentru administrația blocului se face în câțiva pași „simpli”:

1.introdus, a se citi băgat aproape cu totul în dulapul care maschează chiuveta din bucatrie, dulap plin deja de detergenți/ bureţei/ saci de gunoi/ chestii; lăsat doar fundul și jumătate de picioare pe afară, într-o poziție deloc sexy, dimpotrivă;

2.holbat/ gogonat ochii în bezna din dulap și apoi realizat că am uitat ceva de luminat;

3.bombănit printre dinţi pe inventatorul contoarelor montate în beznă și ieșit din dulap‎, eventual dat cu capul de ceva din dulap la ieșire și bombănit pe inventator din nou, fără să mă repet;

4.întors în beznă, gogonat ochii din nou, ieșit învingătoare după ce eventual am dat iar cu capul;

5. repetat tot procesul de mai sus la contorul din baie;

Deci da! Ceva fin…

În plus, în trecutul meu a existat şi o perioadă în care aveam probleme mai mari cu vederea. Desi le-am rezolat, am dezvoltat o mini-fobie legată de procedura gogonatului de ochi în beznă. Aşa că, în condiţiile date, uneori nu citesc contorul. E adevărat, asta se întâmpla destul de rar în ultima perioadă, pentru că într-o vară în care am fost mai mult plecată, m-am ales cu pauşal ca şi cum mi-aş fi făcut ştrand în casă. De la arşiţă, mno!

Așa că într-o frumoasă zi de toamna, când soarele strălucea blând pe cer și frunzele rugineau romantic, eu am coborât la administrația blocului…

… să rezolv problema hidrografiei din vastele mele apartamente de două camere. Odată ajunsă acolo, hărmălaia era în toi! Doamna administrator, împreună cu vreo câteva vecine, îi pândeau la ieșirea din bloc pe cei care nu își plăteau mereu întreținerea la timp! Fascinată de ciripeală, dar și speriată de faptul că și eu mai întârzii cu plata, am și uitat că venisem chitită să arat că nu consum tot lacul Baikal ca să spăl vasele.

Gălăgia îmi aducea aminte de ograda bunicii mele, Dumnezeu să o ierte. Mamaia mea avea vreo două rațe care stăteau mereu singure, nu știu de ce, și o grămadă de găini, curci și curcani care umblau împreună. E, când mai intra câte o rățușcă în grupul de curci și de găini, se lasa cu zarvă de fugea săraca pasăre și nu mai zicea „mac” două zile. Prinsă în grupul de vecine supărate, săraca locatară care întârziase cu plata fix în acea perioadă, arăta ca o răţuşcă jumulită.

Pentru că nu avem treabă, am simţit nevoia să îi iau apărarea “răţuştei”, că părea mai necăjită ca “răţuşca cea urâtă.” Atât a fost nevoie! În ZOO s-a transformat scara blocului. Iar eu, gâsculiţă-să mă încadrez în peisaj-atunci m-am găsit să menţionez că nu folosesc apa ca să irig deşertul Gobi. Deci nu se justifică pauşalul pus la mine. TĂCERE!  Nu vă panicaţi, doar pentru un moment! Pentru că gălăgia a început cu forţe duble. Că de ce nu citesc apa, că și eu întârzii cu întreținerea, că să vină televiziunea (?!), că pe mine mă doare la pălărie (chiar purtan pălărie, sic!).

Cum s-a terminat într-un final tărășenia?

Până la urmă tot eu am cedat și m-am retras în casă, ca să mai consum nişte apă pentru o baie relaxantă, dacă tot era de unde şi mie îmi vuiau urechile.

Ulterior lucrurile s-au calmat şi, ca să restabilesc feng-shuiul, m-am înţeles cu administraţia să plătesc apa ca şi cum nu m-aş fi spălat deloc vreo jumătate de an. Ştiţi vorba de căpătâi a românului: “oameni suntem şi ne înţelegem.” Chiar dacă uneori viața la bloc se transformă în universul ZOO, iar eu mă simt maimuţica şefă. O maimuțică bine îmbăiată, la câtă apă consum!

NOTĂ: Îmi doresc ca acest articol să fie tratat ca o glumiță, deși e inspirat din fapte și scene reale. Personajele descrise există într-adevăr, dar sunt, evident, mult mai complexe decât aici, cu tot cu multe trăsături pozitive.

Mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI

Dacă te-a amuzat, poți să mai citești și: „LA BLOC”, PE BLOG (1): VECINII NOŞTRI DE TOATE ZILELE…

Sau poți citi, într-o cu totul altă retorică:ARTICOLUL E DESPRE ZIUA ÎN CARE AM ÎNȚELES CĂ NU ERAM LIBERĂ! MAI E DESPRE CURSURILE ESSENCE ȘI DESPRE TINE!

Piesa pe care o atașez mi se pare numai bună de ascultat în sezonul toamnă/iarnă, la bloc sau…oriunde v-ați afla. Pentru mai multă liniște și căldură! Melodia „Cosa hai messo nel caffè?”, în varianta originală, a împlinit anul acesta 50 de ani, dar aceasta mie mi se pare cea mai „caldă” vesiune:

FOTO: SHUTTERSTOCK