Cât de frică vă e să greșiti? De ce e o greșeală un BAU-BAU? Și nu, nu e despre Ana Morodan! Sau e?!
Cât de frică vă e să greșiti? Și nu, nu e despre Ana Morodan! Sau e?!
Știți care a fost una dintre cele mai mari provocări ale vieții mele? Nu să sar într-o prăpastie, legată de un fel de ham, nici să țopai de la cinci metri în apă. Le-am comis, nu sunt sigură că mai vreau. Dar nu astea au fost. Ci să fac greseli! Vorbesc serios! Un psiholog britanic cu care am lucrat mi-a lansat o provocare care, pentru mine, a fost un fel de capac peste nervii/ fricile/ blocajele mele. Cum adică SĂ fac greșeli intenționat? Păi nu le fac eu și singurică, fără să îmi propun? OOOOFFFFFFF!!!
Știți ce greu mi-a fost? Și acum e oarecum dificil să povestesc despre asta! Lucram atunci într-un loc unde bine că nu mai lucrez, că mă simțeam și mai prost/ greșit/ scriind asta.
Nu vreți să știți de câte ori mă gândeam care e cea mai mică-micuță-micuțică greșeală pe care puteam să o fac.
Una care nu ar fi afectat pe nimeni și nu m-ar fi omorît nici pe mine – prin mâna providențială a foștilor șefi, evident. Cred că petreceam juma’ de zi să mă gândesc cum să greșesc intenționat, ca apoi să ajung să greșesc neintenționat, că îmi stătea capul la altele. Era îngrozitor de greu să greșesc! Și nu numai mie îmi era greu! Provocarea în sine au mai primit-o și alte persoane și îmi aduc aminte că vorbeam la telefon să ne dăm idei de greșeli inofensive. Adică greșeli care, de fapt, nu erau greșite. Minunat!
Așa că mie îmi e tare frică să fac o greșeală.
Sau să nu cumva să fac o greșeală! Tot aia! Tocmai de aia fac o grămadă și nu prea învăț din ele. Sunt prea preocupată să nu fac altele. Până și formularea și reformularea asta e făcută din teama de a nu face vreo eroare în transmiterea mesajului. Știu de unde îmi vine: educație, copilărie și transgenerațional. Dar restul de 7, 888 de miliarde de pe Pământ? (am verificat fix acum populația Terrei). Lor de unde le vine? Toți ne raportăm cumva la greșeală! Și cei mai mulți ne raportăm la ea, doamna Greșeală, ca și cum noi am fi Tămâia, iar EA, doamna Greșeală, Necuratul! Doamne Ferește!
De ceva vreme însă, culmea, pe toate garduile motivaționale, într-o mie de discursuri ținute de oameni de succes, de antreprenori, influenceri (sic!) , psihologi, milionari și miliardari, se tot spune că e OK să greșești la greu. E OK să înveți din greșelile tale. Că nu ai cum să ai o viața frumoasă dacă nu îți accepți frumușel greșelile. Și nu îi lași pe alții să greșească. Etc Etc Etc
E adevărat, e dureros de clar și e cât se poate de puțin pus în practică. Pentru că majoritatea se încadrează încă în ce am descris eu mai sus! În povestea în care ne e frică de greșeli și de cei care greșesc ca de BAU-BAU cu fundă.
Sunt puțini cei care își asumă greșeala, și mai puțini cei care acceptă și înțeleg greșelile altora.
Sunt puțini cei care nu vor să se bage sub o masă și să stea acolo șapte zile sau șapte ani când fac o tâmpenie. Sunt puțini cei care înghit greșelile altora și mai puțini cei care le acceptă pe ale lor. Pe ale copiilor lor, pe ale partenerului, pe ale colegilor sau ale angajaților. Doamne Ferește, ale idolilor sau ale unor „modele” sau „așa-zise-modele”, pe care tot noi le-am transformat în „modele”.
Așa că atunci când mai greșește câte un om public ca Ana Morodan – cei mai mulți îi sar la beregată, taie și spânzură, scot fum și “A-HA”-uri furioase pe nări. Nu spun că Ana Morodan ar trebui să scape de litera legii! Dimpotrivă! Femeia a condus fără permis, sub influența drogurilor și a alcoolului! Așa că eu cred că legea ar trebui aplicată! Nu pentru că Ana Morodan e cunoscută, nici împotriva acestui lucru! Pentru că, așa cum am scris, a condus fără permis, sub influența substanțelor interzise. Așa că autoritățile e cazul să își facă treaba. Cum și-ar face-o CORECT în cazul oricărui alt om. Cum însă a devenit treaba noastră, a tururor celorlalți, nu îmi e clar! Sau îmi e clar că nu are treabă cu Ana Morodan.
Mă refer aici la ceilalți care nu suntem nici Poliție, nici Justiție, nici măcar toți victime, într-un fel sau altul, ale unor șoferi inconștienți ( din fericire, pentru că atunci se schimbă perspectiva, devine personal și e de înțeles).
Cum credem noi, toți cei de pe margine- a internetului și a străzii, că o să ajutăm la mai puțină greșeală pe șoselele neamului…
…când tot ce facem e să urlăm din toți rărunchii înjurături și blasfemii și “marș, fă”-uri –am încheiat citatul la care tocmai mă uit pe Instagram.
Cum credem noi, toți cei de pe margine – a internetului și a străzii, că aruncând cu bolovani în greșeală, fără să avem niciun rol legal sau justițiar în asta, o să ne fie nouă mai bine? Și o să fie totul în viața mai fără Greșeală? Nu de alta, dar mulți dintre noi vom da Play, peste câteva săptămâni, la un alt CEO/ influencer/ miliardar care vorbește despre cât de important e să greșești.
Nu cumva, întreb, nu dau cu bolovani, nu cumva, dacă am urla mai puțin la greșeală- a noastră sau a altora, dacă am simți mai puțină furie și frică și înjurătură și rușine în fața ei, ne-ar rămâne mai multă energie să facem lucrurile mai fără greșeală?
FOTO: SHUTTERSTOCK/ PEXELS
IADUL E PAVAT CU INTENȚII BUNE: ALE MELE ȘI ALE TALE! DE CE?
Am mai scris și:
RUȘINE?! E ACESTA MONSTRUL DE SUB PAT AL FIECĂRUIA? ȘI CE E DE FĂCUT?
DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?
Și într-un stil haios, dacă vrei să râzi
„LA BLOC”, PE BLOG (1): VECINII NOŞTRI DE TOATE ZILELE…
LA BLOC, PE BLOG (3): DESPRE PĂSĂRI ȘI PĂSĂRICI! LA PROPRIU
FOTO: SHUTTERSTOCK/ UNSPLASH
2 Comments
Se spune că este omeneşte a greşi, dar ce facem în cazul în care greşeala persistă, cu discernământ, când facem unele lucruri intenţionat, doar ca să arătăm „cine este şeful”, iar „şeful” este răsplătit cu câţiva ani de separare de prieteni şi familie.
Este şi cazul unui tânăr (n.r. TOP SECRET NAME), care a stat într-o şcoală gimnazială mai mult cu 2 ani de cât ar fi trebuit să stea. Într-un final, a ajuns la liceu, dar acolo timpul a fost ceva mai scurt. Cât timp? 3-4 luni. De ce? Pentru lovituri dure aplicate unei alte persoane, umilinţă în faţa camerei video şi expresii cu un conţinut ce afectează emoţional orice persoană. Pe baza declaraţiilor şi a probelor video a primit ceva ani de puşcărie, dar a avut de dat şi daune morale de câteva mii de lei persoanei vătămate.
Persoana umilită era una cuminte, care nu supăra pe nimeni şi foarte săracă (în loc de şireturi la adidaşi, avea sârmă – cel puţin aşa se vede pe video şi aşa au declarat şi alte persoane). A stat ceva timp departe de civilizaţie, iar acum este eliberat pentru bună purtare, dar pentru cât timp?
Deşi pe pachetele de ţigări sunt fel şi fel de mesaje care ne avertizează asupra consecinţelor ce vor urma în viitor, totuşi mulţi le ignoră şi aleg să fumeze în continuare; foarte puţini iau în serios mesajul, iar cei care nu îl iau, se îmbolnăvesc şi se întreabă: de ce eu şi el nu??
Mass-media difuzează frecvent ştiri cu persoanele care se droghează şi modul în care ajung apoi, dar cu toate acestea consumul creşte. Unde este GREŞEALA??
O fată s-a urcat pe un tren ca să îşi fac un selfie şi a fost electrocutată de 20 kw. La 3 zile aceeaşi ştire, cu o altă fată care păţeşte la fel. Din nou întreb: unde este GREŞEALA??
De cel puţin 4 ori era să fiu lovit de maşini pe trecerea de pietoni şi culmea, semaforul era verde. Şi, din nou culmea, de fiecare dată era o femeie la volan: de 3 ori la mine acasă şi 1 dată în Bucureşti. Cum? Cel din stânga mi-a acordat prioritate, pentru că semaforul era roşu, pe când cel din dreapta a refuzat şi a călcat pedala până la podea. Unde este GREŞEALA??
„Cum adică SĂ fac greșeli intenționat? Păi nu le fac eu și singurică, fără să îmi propun?” – acestea sunt greşeli pe care le facem involuntar, fără să le „planificam” – O veche greşeala de-a mea a fost într-un supermarket când am lovit cu coşul de cumpărături o sticlă de vin. S-a întâmplat din cauză că vorbeam cu o colegă de la job şi în acelaşi timp mă uitam pe rafturi după preţuri, iar când m-am întors, am lovit cu coşul o sticlă şi ea s-a spart. Erau 1,5 litri de vin tămâios pe gresie şi tot raionul mirosea a pivniţa de la staţiunea viticolă, dar am plătit sticla şi gata. O GREŞEALĂ neplanificată!!!
În opinia mea, răspunsul este simplu: GREŞEALA este la noi, în mentalitatea cu care gândim, în indiferenţă cu care tratăm unele lucruri care sunt destul de clare, de bine definite şi care explica foarte bine ce se întâmplă dacă faci invers de cum trebuie. Dacă am medita asupra unor lucruri pe care urmează să le facem, am observa cum creierul ne oferă solutii mult mai bune decât cele pe care le alegem în momente critice, asta pentru că înainte nu am găndit în profunzime situația ce avea să urmeze.
Mult succes în continuare!
P.S.: ca să fac o glumă, 1+1 chiar fac 3, dar în context sentimental; bine, în acelaşi context pot face chiar mai mult, dar asta depinde de ambii „1”.
Să fim sănătoşi, că greşelile sunt în spatele nostru!!!
haha, am râs la gluma cu 1+1 fac 3; cred că asta e ideea și concluzia: oricât am greși, să râdem mai mult:)))