Cine sunt eu? Eu sunt poveste și #parfumdefemeie

Cine sunt eu? Eu sunt #parfumdefemeie

Cine sunt eu? Sunt un om care, exact ca personajul principal din filmul ce mi-a inspirat titlul blogului, vrea sa respire viața cu toate simțurile! Uneori, vorba olteanului din mine, îi cam iese pe nas atâta trăire! Sau i se înfundă nările! Dar câteodată mi se și taie respirația de la atâta frumos!

Și mai sunt o femeie care, la fel ca cel mai fain și delicat personaj secundar din aceeași producție, dansează fără să știe prea bine ce face! În viață și la party! Dar sunt și mult mai mult și mai multe…

Până la urmă, cum descrii un parfum? Mai ales de femeie…

Numele meu este Cristina Maria, iar povestea mea începe acum 35 de ani și reîncepe acum 11 ani şi 9 luni. Când aveam 23 de ani, lumea mea s-a prăbuşit. Primeam un diagnostic al unei probleme autoimune de care nici nu auzisem. Ma trezeam noaptea şi verificam daca mă pot mişca sau vedea, pentru ca mi se spusese că exista posibilitatea să nu mai pot face asta. Aveam 23 de ani şi credeam ca basmul meu se terminase.  In realitate, abia începea.

S-au petrecut multe în poveste în 11 ani şi 9 luni! Mi s-a întâmplat într-adevăr să am probleme cu vederea. Acum sunt rezolvate. Dar momentul când aproape nu am mai văzut deloc, a fost cel când am început SĂ VĂD cu adevărat. Ce putere am, ce putere au cei din jurul meu!

Cine sunt eu?

Atunci am învățat că #oameniisuntpoveste și că eu sunt și scriu propria mea poveste…

Așa mi-am luat viața în propriile mâini! Cu tot cu dureri şi bucurii, cu frici şi porniri curajoase, cu probleme şi speranţe, cu reuşite şi neputinţe…Cu greu, dar cu „vreau”! Tony Robbins numește asta „a-ți cere viața înapoi.”

Eu cred că e și despre a afla răspunsul la „cine sunt eu?

Ca să fiu bine, am făcut tot. Tot ce am putut, ce am ştiut şi până şi aproape tot ce m-a speriat iniţial. Iar azi, motivul pentru care scriu toate astea aici, e că, acum 11 ani și 9 luni, mi-ar fi plăcut să le citesc și eu! Și poate că, în prezent, e altcineva, de 23, 25, 29, X, Y ani, care ar iubi să le vadă!

Statistic vorbind, acum 11 ani şi 9 luni nu aveam prea multe şanse de a aduna toate amintirile pe care le am azi. Norocul meu e că nu cred în statistici. Sau, mai bine zis, nu cred că e obligatoriu să mi se aplice şi mie. Nu e obligatoriu să i se aplice nimănui.

Aşa că, în ultimii 11 ani şi 9 luni, când nu am mai lăsat să mă definească problemele, am început să trăiesc. Au fost 11 ani şi 9 luni în care am călătorit prin toată Europa, m-am îndrăgostit, am iubit cu fiecare respiraţie, am mâncat ciudăţenii în Mexic şi am fost singură în Japonia, ca să ma vindec după ce iubirea aia ca respiraţia ajunsese să ma sufoce. Am fost documentarist de televiziune, reporter, scenarist, producător şi Digital Content Creator. M-am jucat cu delfinii şi cu pinguinii, am primit porecla “sushi”, am învăţat să înot, să dansez, să călăresc, să patinez şi să skiez. Am urcat pe munte, am fost în croazieră, am făcut scufundări, am sărit de la trambulină, m-am aruncat în prăpastie cu un sport extrem pe care nu ştiu cum să îl numesc-o combinaţie între bungee şi tiroliană. Sau, vorba olteanului „bucureștenizat” din mine, un „killer combo” între „mamă, mai vreau” și „mamă, mamă, ce caut eu aici?!”

Cine sunt eu?

Azi, cine sunt eu, mă ajută să…

  • Cred că în spatele oricărui diagnostic medical stau probleme emoţionale, aşa că am lucrat şi încă lucrez pe partea asta. O voi face toată viaţa, sub o formă sau alta.
  • Cred în puterea exemplului. Am căutat oameni care aveau probleme asemănătoare cu ale mele şi care învăţaseră să fie bine. Dacă ei pot, şi eu pot. Suntem toţi oameni! I-am găsit peste tot: la doi paşi de mine, unde lucram de exemplu. Sau la oceane distanţă, în America, la NASA.
  • Cred în…credinţă. Credinţa în Dumnezeu, în medicină, în terapii alternative, în psihologi, în prieteni, în iubire, în puterea recunoştinţei, în tine, în puterea intenţiei şi a minţii. În ceva care ţie îţi face bine şi care spune povestea ta mai frumos!

Nu mă mai trezesc de ani de zile speriată că nu o să văd sau merg. Mi-a fost greu şi mi-a luat ceva să ajung aici, dar am ajuns. Uneori mă întorc din drum, alteori mă pierd, apoi revin! Cine spune că e uşor, te minte! Cine îţi spune că se poate însă, zice adevărul! Din punctul meu de vedere!

Acesta va fi şi printre puţinele materiale în care fac referire foarte directă la probleme de sănătate. Iar diagnosticul concret nu îl voi scrie pentru că nu are nicio importanţă. Nu mă mai defineşte demult. Dacă îl voi menționa, nu o să fie într-un material care se cheamă „cine sunt eu.”

Povestea mea, ca a tuturor celor care îmi vor inspira postările, e conturată de multe alte poveşti mai mici. Poveşti inteligente, prostuţe, amuzante şi foarte amuzante, plictisitoare, vesele, triste, melancolice, sensibile, îndrăgostite, patetice, bipolare, mature, analitice şi copilăreşti. Ca mine. Ca și ei! Ca și voi! Ca viaţa! Pentru că #oameniisuntpoveste!

Iar poveștile sunt făcute ca să fie iubite! Robbie o spune mai bine ca mine:

Mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI

Foto credit: Camil Blănaru

3 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *