Frica…Să vorbim cu mult curaj, despre cât îmi e de frică!

Cristina Maria-despre frica 1

Frica? Știți ceva? Chiar îmi e frică, fix în acest moment. Îmi e groaznic de frică să scriu despre frică…

Nu știu încă dacă și cât de adevarată e filosofia cu reîncarnarea și cu luatul unei lecții neînvățate dintr-o viață în alta..Încă cercetez și asimilez teoria… Dar dacă e, cred ca eu în prima viață am tot fost alergată de strănepoți ai dinozaurilor și am murit de frică. Și după, cam în toate celelalte vieți, cineva mă alerga sau bântuia sau amenința sau ceva nasol și eu muream de frică. Şi tot așa, până când m-am născut Cristina-Maria in 1984 și am tot preluat și învățat frici….

Știu, copilaria e acea fereastră spre magie și iubire necondiționată! Chiar e! Dar tot eu ştiu, și nu doar eu, din păcate, ca primii ani reprezintă uşa pe care intră şi cele mai multe frici…

Dacă ai noroc, îți e frică doar de monstrul de sub pat și, când te faci mare, te prinzi că nu e nicio arătare sub salteaua ta! Ca norocul însă, vorba clujenilor, că eu nu prea cred în noroc, adică nu în conceptul general valabil. Lăsând gluma la o parte, că simt nevoia să fiu haioasă ca să nu se vadă că subiectul mă umple de temeri, mie mi-a fost frică de când ma știu.

Așadar, unde începe frica…

Am început copilaria prin a-mi fi frică de tata, am continuat prin a-mi fi frică de unii colegi de școala agresivi ( bullyingul nu s-a inventat doar in SUA) și am sfârșit prin a-mi fi frică de mine. De gândurile mele intruzive, de faptul ca nu ma simţeam suficient de bună, de faptul că puteam să greșesc prea rău, de tot și de toți și de toate. Dacă mă cunoști de multă vreme și citești ce scriu acum, e posibil sa îmi fi fost frică și in legătură cu tine. Să nu te rănesc/ deranjez/ supăr cu ceva dacă te iubeam, sa nu ma rănești/deranjezi, superi tu tot daca te iubeam. Si daca nu!

Cristina Maria-despre frica 2

Mai târziu, mi-a fost frică să nu am probleme de sănătate și, după ce le-am avut, sa nu se agraveze. Mi-a fost frică sa iubesc și mi-a fost frică sa nu iubesc. Mi-a fost frică de viață și mi-a fost frică sa nu treacă viața pe lângă mine.

Şi unde se sfârşeşte frica….

Pana într-o zi, când mi-am dat seama că  trăiam într-o închisoare. Frica este, pentru mine, cea mai mare lipsire de libertate. 

Așa că am decis, cu toată ființa mea, sa nu mai las frica sa ma controleze. Nu ai cum sa dizolvi temerile dintr-o dată. Nu ai cum să te culci seara cu frici şi să te trezeşti dimineaţa neînfricat. A fi curajos, după mine, nu înseamnă să nu îţi fie teamă, înseamnă să nu te laşi controlat de emoţia ei. Înseamnă să îţi pui patinele în picioare, chiar dacă îţi e teamă că o sa cazi. Înseamnă să spui că eşti îndrăgostit, chiar dacă îţi e teamă că vei fi respins.Şi da, eu una am şi căzut. Si, da, am fost şi respinsă.

Cristina Maria-despre frica 3

Cum m-am vindecat de frică…

Nu m-am videcat, daca pentru tine vindecare înseamnă absenţa totală a fricii. Pentru mine însă, vindecare înseamnă să nu îi mai dau putere. Să o las să fie…Şi atât!

Deci, cum m-am vindecat de frică…..

Merg contra ei….Îmi e frică să vorbesc, să cânt, să iubesc, să dansez? Vorbesc, cânt, iubesc, dansez…La un moment dat îmi era frică să ies din casă…V-am zis că aflasem de nişte probleme de sănătate şi îmi era teamă să nu mă sparg, ca un bibelou. Nu mai făcea aproape nimic….Până am decis că nu sunt chiar bibelou şi am deschis larg uşa. Tot cu frică….

Trag aer în piept şi vorbesc despre fricile mele, atunci cand e cazul; şi chiar cer ajutor să le depășesc, atunci când am nevoie de el. De la prieteni, de la un specialist-de la medic pana la psiholog, de la bărbatul de lângă mine, de la Dumnezeu. Cred cu tărie că cel mai mare aliat al fricii e Singurătatea. Știu, pentru ca atunci am trăit-o cel mai intens, în izolare și refuz de a o arata cuiva. Dacă am înțeles ceva, din 1984 pana acum, e ca tuturor ne e frica. Dar atunci când ne e frica împreuna, ne e mai puțin…

De asta scriu ce scriu aici, e ca un nou pas spre evadare. Și mai scriu pentru ca ACUM știu că nu doar mie, ci nouă, tuturor, ne e frică. Așa că dacă ne e frică împreuna, cred ca putem prinde mai mult curaj.

Poate că frica nu se sfârşeşte niciodată, când ai învăţat-o din primii ani de viaţă, dar puterea ei scade, dacă tu vrei asta.

Azi, pot să spun că, din toate fricile cele mai mari, cel mai frică îmi e…de frică!

Ca sa continuu cumva ideea unei formații pe care o iubesc pentru piesa „Into the fire”, mai bine te arzi puțin decât să îngheți în frică….

FOTO CREDIT: CAMIL BLĂNARU

26 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *