Frica…Să vorbim cu mult curaj, despre cât îmi e de frică!
Frica? Știți ceva? Chiar îmi e frică, fix în acest moment. Îmi e groaznic de frică să scriu despre frică…
Nu știu încă dacă și cât de adevarată e filosofia cu reîncarnarea și cu luatul unei lecții neînvățate dintr-o viață în alta..Încă cercetez și asimilez teoria… Dar dacă e, cred ca eu în prima viață am tot fost alergată de strănepoți ai dinozaurilor și am murit de frică. Și după, cam în toate celelalte vieți, cineva mă alerga sau bântuia sau amenința sau ceva nasol și eu muream de frică. Şi tot așa, până când m-am născut Cristina-Maria in 1984 și am tot preluat și învățat frici….
Știu, copilaria e acea fereastră spre magie și iubire necondiționată! Chiar e! Dar tot eu ştiu, și nu doar eu, din păcate, ca primii ani reprezintă uşa pe care intră şi cele mai multe frici…
Dacă ai noroc, îți e frică doar de monstrul de sub pat și, când te faci mare, te prinzi că nu e nicio arătare sub salteaua ta! Ca norocul însă, vorba clujenilor, că eu nu prea cred în noroc, adică nu în conceptul general valabil. Lăsând gluma la o parte, că simt nevoia să fiu haioasă ca să nu se vadă că subiectul mă umple de temeri, mie mi-a fost frică de când ma știu.
Așadar, unde începe frica…
Am început copilaria prin a-mi fi frică de tata, am continuat prin a-mi fi frică de unii colegi de școala agresivi ( bullyingul nu s-a inventat doar in SUA) și am sfârșit prin a-mi fi frică de mine. De gândurile mele intruzive, de faptul ca nu ma simţeam suficient de bună, de faptul că puteam să greșesc prea rău, de tot și de toți și de toate. Dacă mă cunoști de multă vreme și citești ce scriu acum, e posibil sa îmi fi fost frică și in legătură cu tine. Să nu te rănesc/ deranjez/ supăr cu ceva dacă te iubeam, sa nu ma rănești/deranjezi, superi tu tot daca te iubeam. Si daca nu!
Mai târziu, mi-a fost frică să nu am probleme de sănătate și, după ce le-am avut, sa nu se agraveze. Mi-a fost frică sa iubesc și mi-a fost frică sa nu iubesc. Mi-a fost frică de viață și mi-a fost frică sa nu treacă viața pe lângă mine.
Şi unde se sfârşeşte frica….
Pana într-o zi, când mi-am dat seama că trăiam într-o închisoare. Frica este, pentru mine, cea mai mare lipsire de libertate.
Așa că am decis, cu toată ființa mea, sa nu mai las frica sa ma controleze. Nu ai cum sa dizolvi temerile dintr-o dată. Nu ai cum să te culci seara cu frici şi să te trezeşti dimineaţa neînfricat. A fi curajos, după mine, nu înseamnă să nu îţi fie teamă, înseamnă să nu te laşi controlat de emoţia ei. Înseamnă să îţi pui patinele în picioare, chiar dacă îţi e teamă că o sa cazi. Înseamnă să spui că eşti îndrăgostit, chiar dacă îţi e teamă că vei fi respins.Şi da, eu una am şi căzut. Si, da, am fost şi respinsă.
Cum m-am vindecat de frică…
Nu m-am videcat, daca pentru tine vindecare înseamnă absenţa totală a fricii. Pentru mine însă, vindecare înseamnă să nu îi mai dau putere. Să o las să fie…Şi atât!
Deci, cum m-am vindecat de frică…..
Merg contra ei….Îmi e frică să vorbesc, să cânt, să iubesc, să dansez? Vorbesc, cânt, iubesc, dansez…La un moment dat îmi era frică să ies din casă…V-am zis că aflasem de nişte probleme de sănătate şi îmi era teamă să nu mă sparg, ca un bibelou. Nu mai făcea aproape nimic….Până am decis că nu sunt chiar bibelou şi am deschis larg uşa. Tot cu frică….
Trag aer în piept şi vorbesc despre fricile mele, atunci cand e cazul; şi chiar cer ajutor să le depășesc, atunci când am nevoie de el. De la prieteni, de la un specialist-de la medic pana la psiholog, de la bărbatul de lângă mine, de la Dumnezeu. Cred cu tărie că cel mai mare aliat al fricii e Singurătatea. Știu, pentru ca atunci am trăit-o cel mai intens, în izolare și refuz de a o arata cuiva. Dacă am înțeles ceva, din 1984 pana acum, e ca tuturor ne e frica. Dar atunci când ne e frica împreuna, ne e mai puțin…
De asta scriu ce scriu aici, e ca un nou pas spre evadare. Și mai scriu pentru ca ACUM știu că nu doar mie, ci nouă, tuturor, ne e frică. Așa că dacă ne e frică împreuna, cred ca putem prinde mai mult curaj.
Poate că frica nu se sfârşeşte niciodată, când ai învăţat-o din primii ani de viaţă, dar puterea ei scade, dacă tu vrei asta.
Azi, pot să spun că, din toate fricile cele mai mari, cel mai frică îmi e…de frică!
Ca sa continuu cumva ideea unei formații pe care o iubesc pentru piesa „Into the fire”, mai bine te arzi puțin decât să îngheți în frică….
FOTO CREDIT: CAMIL BLĂNARU
26 Comments
Imi voi incepe comentariul cu un citat care, la prima vedere, nu a insemnat mare lucru, insa a devenit foarte puternic in momentul in care l-am inteles:
„Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.”
litania fricii de Bene Gesserit, Frank Herbert – Dune
Pentru mine, momentul 0 in procesul de a invinge frica a fost sa defilez cu vulnerabilitatile la vedere. Sa imi recunosc partile proaste, slabiciunile, chestiile de care cu siguranta nu eram mandru ca le posed. Am trecut printr-un proces dificil de a combate frica. Recunosc etapele in ceea ce ai scris si sunt de acord. M-a facut sa imi aduc aminte de cum eram acum cativa ani. Si e un lucru bun, pentru ca astazi ma pot privi cu placere in oglinda.
Ca sa combati frica, trebuie sa ai curaj. Viata te pune in diverse ipostaze si ti se cere sa spui da sau nu, sa accepti sau sa fugi. Problemele mele s-au terminat in momentul in care nu am mai fugit. M-am oprit si m-am uitat in spate si… nu era nimeni. fugeam de umbra mea. Cand mintea imi spunea sa fug, ma puneam de-a curmezisul si ziceam NU. Chiar ma gandeam putin mai devreme la puterea de a fi tata. Momentul in care voi fi cu copilul intr-un parc de distractii si va dori sa ne dam in chestiile de care mi-a fost frica toata viata mea. Si stiu ca nu o sa zic nu.
Pentru persoanele interesate, las aici un link catre o carte care m-a ajutat sa imi antrenez curajul si sa combat frica:
https://raouldify.files.wordpress.com/2011/12/2011_1203-the-flinch.pdf
@Shobix-da, stiu si eu citatul din Dune; e foarte, foarte puternic si e adevarat! am rasfoit si pdf-ul atasat, e foarte interesant, iti multumesc, o sa mi-l downloadez;
de fapt, stii? tot ce suntem noi, e dincolo de frica:) si vad ca stii asta!
Mama ei de frica!
@luchiana-si mama si tata si matusile si stramosii si vecinii!!!! Hahaha!
Pingback: Despre respingere: sunt Cristina și am fost ȘI respinsă! Și doare! Și ce dacă? - Parfum de femeie
Foarte frumos scris! Felicitari! 🙂
mutumesc tare mult:)
Pingback: De la Summer Well la Festivalul Enescu! Sau când muzica îți "vorbește"... - Parfum de femeie
Pingback: Femeie la (peste) 30 de ani: nici căsnicie, nici copil, nici divorț! Ce în (ne)regulă? - Parfum de femeie
Pingback: Articoul e despre ziua în care am înțeles că nu eram liberă! Mai e despre cursurile Essence și despre tine! - Parfum de femeie
Pingback: Elena Lasconi, realizator “Femeia ca o pradă” (PRO TV): “Există 7 feluri de violență, nu doar fizică” - Parfum de femeie
Pingback: Suntem siguri că putem să fim suedezi? Eu nu prea cred! Dar poate voi VOT-ați altceva... - Parfum de femeie
Pingback: Cât valorează timpul tău? Și pe ce și pe cine îl cheltuiești? - Parfum de femeie
Pingback: Cum arată o bibliotecă în Finlanda! Sau de ce EI au 72% prezență la vot și NOI încă nu? - Parfum de femeie
Pingback: TEDx Bucharest (1): femeile care schimbă lumea - Parfum de femeie
Pingback: TEDxBUCHAREST (2): Bărbații care schimbă lumea - Parfum de femeie
Pingback: 3 cuvinte magice care mă vor face să pot când nu o să mai pot în 2020! Și te pot face și pe tine! - Parfum de femeie
Pingback: Am fost un copil nefericit! Și ce? Niciodată nu e prea târziu pentru o copilărie fericită - Parfum de femeie
Pingback: Da, am fost un copil "victimă a bullying-ului" ani de zile! Cum văd ca adult cei mai negri ani din viața mea - Parfum de femeie
Pingback: Un mărțișor pentru toți cei care NU iubesc mărțișorul, detestă 8 Martie și fug de sărbători - Parfum de femeie
Pingback: De ce isteria Coronavirus mă isterizează? Cu probleme de sănătate de 12 ani, știu ce înseamnă panica - Parfum de femeie
Pingback: Întrebarea nu e dacă ne e greu! Întrebarea e ce e cel mai greu ACUM și ce e de făcut? - Parfum de femeie
Pingback: Sustenabilitate - cum ar fi să devenim noi supereroii planetei noastre? - Parfum de femeie
Pingback: Hai să nu stăm în casă, hai să stăm acasă! Mici pași japonezi pentru o viață frumoasă acasă - Parfum de femeie
Pingback: Rasism în România sau de ce uneori lucrurile nu sunt doar albe sau negre! Sunt și gri sau de altă culoare - Parfum de femeie
Pingback: Hai să oferim mai mult decât un dar! Cum să personalizezi un cadou - orice cadou - Parfum de femeie