Cum arată o bibliotecă în Finlanda! Sau de ce EI au 72% prezență la vot și NOI încă nu?
Chiar dacă în turul 2 de scrutin aria cercului de votanți s-a extins, e clar că mai avem de lucru aici. De fapt, ȘI aici! La școala adevărată a vieții-„nu aceea pe care o face toți băieții”-ne aflăm la clasele primare. Deși mulți sunt elevi frumoși și deștepți, ca medie suntem încă mici/PI-tici și avem de învățat.
Sunt în mod clar adepta exprimării pe rețelele de socializare – chiar și în gura mare, că doar scriu pe blog! Dar nu cred că postările și cartonașele pe Facebook vor conduce o țară la schimbare.
Cred că educația o va face!
Ne supărăm degeaba Pe Tanti Tuțica de la Văscăuți că votează cum nu ne convine! Sau că nu merge deloc la vot! Ea atât poate și atât înțelege, în condițiile în care NIMENI nu a învățat-o mai mult. Și prin „nimeni” înțeleg sistemul educațional din România.
Tocmai de aceea, de ceva vreme, mă uit cu mai mare atenție la țările nordice, primele în topul dezvoltării la nivel economic, social și mai ales educațional. Ca să învăt de undeva mai mult! Am scris deja AICI că știu că nu o să fiu niciodată suedeză! Și prin urmare, nici finlandeză sau daneză sau altceva. Dar cred că, prin înțelegerea exemplelor pozitive, pot să fiu o româncă mai bună!
Dacă ne uităm peste gard la frații mai din nord-despre care credem că trăiesc mai bine ca noi, poate înțelegem ce ei au priceput demult! Și anume, că ceea ce face o țară să evolueze e creșterea nivelului de educație al populației! Și mobilizarea tuturor resurselor pentru crearea unor sisteme de învățământ și de învățare performante.
În Finlanda, de exemplu, țara cu cel mai bun sistem de învățământ, conform evaluarilor PISA, în primii ani, când se formează emoții și caractere, școala e un teren de joacă.
Elevii nu au ghiozdane, nu au uniforme sau note. Ca o glumă, dar una serioasă, pot să spun că, atunci când nu învață afară, nu au nici pantofi, pentru că stau desculți în clasă. Temele sunt experimente de făcut acasă, profesorii “parteneri de imaginație”. Iar pentru o femeie ca mine, care crede că viața e cel mai frumos joc, un astfel de sistem pune cele mai sănătoase baze.
Când am ajuns în Helsinki vara aceasta, tare mi-aș fi dorit să „mă înrolez” din nou la o ASTFEL de școală. Dar, la peste 30 de anișori cred că ar fi fost…puțin ciudat. Așa că am ales “următorul cel mai bun și la îndemână lucru” când vine vorba de educație: să vizitez o bibliotecă finlandeză.
Cum arată o bibliotecă în Finlanda?
Recunoscută ca țara cu cel mai înalt grad de alfabetizare, Finlanda are și cei mai pasionați cititori din lume. Așa că eu nu m-am mirat când am aflat că în anul centenarului, când statul a sărbătorit 100 de ani de la independență, Finlanda le-a făcut cadou cetățenilor…o bibliotecă. Exact! Cărți! Care, vorba celor de la Sector 7, te fac neprost! Nu tu mititei, nu tu șepcuțe inscripționate, nu tu paranghelie și caterincă, lautărie și miros de “grătărel gratis”. Niște…finlandezi!
Această bibliotecă-oferită-cadou e cea pe care am ales să o vizitez în Helsinki. Se numește Oodi, adică “Odă” și pentru mine a fost un fel de orgasm intelectual să mă aflu pe culoarele ei aproape SF. Cel puțin în comparație cu ce văzusem până atunci la acest capitol.
Așadar, cum arată o bibliotecă în Finlanda?
Situată exact în fața Parlamentului Tării, Biblioteca Oodi e construită pe 3 niveluri, oferă cărți în 20 de limbi (nu și în română), iar personalul foarte amabil e ajutat de Tatu, Patu și Veera, trei roboței.
Noțiunea de “șoarece de bibliotecă”e complet inexistentă la…bibliotecă. Pentru că spațiul te încurajează să petreci aici timp cu prietenii și să faci parte dintr-o comunitate. Deviza e “ Oddi este sufrageria tuturor! Oricine e binevenit la Oodi. Poți să vii fără niciun motiv precis, chiar îți recomandăm să faci asta!”
Și, ca din orice sufragerie unde ești binevenit, poți să iei cărți de pe rafturi și să le citești, fără să fie nevoie să își faci permis și cerere și solicitare si alte hârtiuțe inutile, ca la bibliotecile din România.
Așadar, e evident că la Oodi poți să citești liniștit, asta e ideea!
În plus, în aceeași clădire, poți să iei prânzul sau să bei o cafea sau un vin cu oamenii dragi. Poți să vezi un film, să iei lecții de gătit, să folosești o imprimantă 3D, să creezi muzică, să îți coși propriul tricou la o mașină de cusut sau să te joci în sala videogames. De fapt, cred că poți face aproape orice, în afară de sex și somn! Deși, între noi fie vorba, locul e plin de scaune de tip Ball, un tip de scaun cu un confort sporit în utilizare, proiectat chiar de un architect finlandez. Iar pitit acolo, poți cel puțin să moțăi între două cărți bune. De restul nu știu, chiar dacă mi-am petrecut o zi întreagă în bibliotecă și prietenii „m-au diagnosticat” ca fiind genul sapiosexual (atras de inteligență):).
Una peste alta, dacă cineva crede că în viitor vor dispărea volumele de hârtie, țin să îl contrazic! Eu a fost în viitor, în biblioteca viitorului, și era plin de cărți! Și de oameni care citeau!
CITEȘTE ȘI: SUNTEM SIGURI CĂ PUTEM SĂ FIM SUEDEZI? EU NU PREA CRED! DAR POATE VOI VOT-AȚI ALTCEVA…
Mai poți citi și: FRICA…SĂ VORBIM CU MULT CURAJ, DESPRE CÂT ÎMI E DE FRICĂ!
Pe mine mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI
Iar, ca piesă, am ales melodia unui finlandez care mi-a făcut liceul românesc să sune mai bine. It’s…HIM:)
SURSA FOTO: ARHIVĂ PERSONALĂ/SHUTTERSTOCK
11 Comments
Mirosul cartilor noi este incantator si cumpar cartile doar pt el, parca atunci cand citesti de pe un dispozitiv se pierde ceva din spiritul cartii. Librariile -ceainarii, ca sali de relaxare sunt o alternativa la indemana.
si eu cred ca mirosul cartilor e inconfundabil; imi place insa si pe kindle, de exemplu iubesc sa citesc sub plapuma, cu lumina stinsa, ca un kindle are luminita incorporata, haha:)) dar da, nu as putea renunta la cartile pe hartie;
Cu totul de acord cu tine. Mi se intampla si mie 🙂
🙂
Pe mine m-a lasat vederea, asa ca Kindle este o necesitate, intrucat pot sa ajustez fontul. De citit, prefer sa citesc in parc. Pana da frigul, acolo ma gasesti. 🙂
ce frumos! eu recunosc ca nu ajung foarte des sa citesc in natura, dar cand eram mica, asta iubeam cel mai mult ; m-ai readus acolo, sa stii, multumesc; o sa imi gasesc timp sa fac asta din nou;
Cu acest articol, ai dat timpul in urma pana in vremea lui Ptolemeu I, cel care a pus bazele maretei biblioteci din Alexandria (cu ea am asemanat biblioteca descrisa de tine!).
Un articol superb, din care deduci un singur lucru: educatia in tara noastra nu este la pamant, este … underground :((((. Dar unii ar zice: „Nu este adevarat! Nu vezi cati elevi castiga premii nationale, internationale si balcanice in competitii cu alte tari?”. Te opresti pentru cateva secunde si iti dai seama ca raspunsul este:
„Mai sunt si exceptii … ca in matematica!!”.
Citeam pe internet, acum cativa ani, ca in Japonia doar profesorii nu se inclinau in fata imparatului si chiar vorbeau stand drept in fata acestuia, ei fiind scutiti de acest lucru datorita pozitie ierahice pe care o aveau in societate (nu stiu daca mai este valabil si astazi acest lucru). Chiar si apelativul „sensei” este o forma de adresare care ofera un respect deosebit al persoanei care se adreseaza unui profesor (sensei = stimat, admirat, intelept, experimentat).
Si de aceasta data, nota umoristica este la ea „acasa” (te intrebam candva daca esti ruda cu I. L. Caragiale!) prin propozitia „De fapt, cred că poți face aproape orice, în afară de sex și somn!” (foarte funny!!!).
Am intalnit situatii cand un om a adormit la film (si chiar sforaia!!!), dar sa dormi la biblioteca … e cam riscant. Cu partea a II-a, nu stiu ce sa zic :))) … cam da de gandit, dar ramane in pronuntare :D.
Revenind la registrul serios, si de data aceasta suntem la mii de ani distanta de civilizatia normala si nu reusesc sa imi dau seama de ce. Descrierea bibliotecii m-a lasat fara cuvinte. Imi imaginam ca ar exista asa ceva prin unele metropole ale lumii, dar nicidecum in „Tara lui Mos Craciun”. Iar arhitectura … fara cuvinte!!! WOW!!!!
Imi aduc aminte ca, in facultate, dezvoltasem o pasiune pentru neologisme si in fiecare zi – aproape! – mergeam la biblioteca si ceream dictionarul cel mare, cu albastru si mov, din care imi notam diferite neologisme (in locul in care lasam semnul de carte, in acelasi loc il gaseam si a doua zi). Chiar si lucrarea de licenta am vrut sa fie pe tema neologismelor, dar am schimbat situatia si am ales „Liviu Rebreanu, proza de analiza psihologica”.
Alta data, am stat in biblioteca de la ora 13 pana la ora 18:30 si am citit tot ce am gasit despre artele martiale (a venit un val mediteranean care a zis sa citesc azi dspre artele martiale) :D. In alta zi, am stat la fel de mult si am citit despre Holocaust aproape tot ce am gasit disponibil (nu recomand acest lucru celor slabi de inima, datorita continutului lacrimogen!).
Biblioteca a facut si face parte din viata mea, din meseria mea (de curand, am fost la biblioteca orasului unde am participat la o lansare de poezii unde erau 11 autori, fiecare cu volumul lui) si consider ca dotarea scolilor, liceelor, dar si a oraselor si satelor cu o biblioteca ce trebuie sa raspunda unor cerinte minime de activitate, este o necesitate uriasa in tara noastra.
In incheiere, iti las un mesaj in limba finlandeza (realizat cu ajutorul google translate): „Upea artikkeli! paljon baftaa vielä!!!” (trad. „Superb articol! Multa bafta in continuare!!!”)
Sa fie Domane Ajuta! Multumesc tare! Ce interesanta inforatie mi-ai dat legat de profesorii din Japonia; unde ai citit? mi-ar placea sa citesc ceva de genul.
Kiitos, kiitos, kiitos!
Bună ziua! Dacă nu aveau permis,cum intrau acolo?Cum țin ei evidența oamenilor care le trec pragul adică din punct de vedere al numărului,al frecvenței și să nu plece cu cărțile sau alte documente/lucruri acasă?
buna:) ma crezi ca nu stiu sa iti raspund la intrebarea asta? nu stiu daca aveau camere de luat vederi, e posibil;
tot ce stiu e ca m-am plimbat aproape o zi intreaga pe acolo, am luat si a pus carti la loc incontinuu, am citit cat am vrut si asta e tot; erau si niste doamne amabile din personal care te ajutau sa gasesti ceva de care nu dadeai, dar nu erau cu ochii pe carti; uite , aoare si in regulament ca totul e la dispizitia ta: https://www.oodihelsinki.fi/en/services-and-facilities/services/#bookheaven
Pingback: Să știi că te iubesc! Scrisoare de dragoste pentru România - Parfum de femeie