Cât valorează timpul tău? Și pe ce și pe cine îl cheltuiești?

Dacă ți-aș da acum 1000 de lei, 1000 de Euro sau 1000 de dolari, i-ai cheltui pe ceva ce nu îți place sau te enervează? Ceva ce te face să te simți singur, trist, puțin, mic, prost, urât, nefericit și neîmplinit? Sau i-ai da unui “ceva” sau “cineva” care știi, simți că ai iubi să îți umple fiecare zi a vieții tale?
Cât valorează timpul tău? Și pe ce și pe cine îl cheltuiești?
Analizăm de 10 ori înainte să ne cheltuim banii și aruncăm, fără să ne gândim, cu cea mai prețioasă monedă pe care o primim cu toții la naștere: clipa noastră! Toți ne naștem bogații posesori ai unor “N” clipe și, ulterior, decidem ce investiții facem!
Cât valorează timpul tău? Și pe ce și pe cine îl cheltuiești?
Scadența vine peste toți, la un moment dat! Falimentul însă, nu!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Toate astea îmi trec prin minte, de-a valma, când mă gândesc la prietena mea, Fronica. Și recunosc că uneori fug de gândurile legate de ea, alteori le îmbrățisez cât pot.
Prietena mea, Florica Marcovici, cunoscută drept Fronica, a crescut la orfelinat, a visat să facă mai multă școală decât liceul, dar nu a putut. E puternică, bună, inteligentă și a învățat singură să cânte frumos la chitară. Acum ani de zile ne-am apropiat pentru că am crezut că o puteam ajuta eu. Greșeală! M-a ajutat ea pe mine mai mult decât o să pot să îi mulțumesc vreodată!

Am cunoscut-o acum mai bine de 5 ani, când lucram ca scenarist la emisiunea lui Cătălin Măruță, iar ea participase la Românii au Talent. Nu e Mariah Carey, dar cu siguranță nu e nici vreun pui de Ken Lee, adică inconștientă și pretinsă mierlă în pădurea cu (non) talente. A venit la concurs pentru că iubește muzica și viața, pentru că a vrut o experință diferită și pentru că are ceva ce nu se învață la școală, dar se accesează prin Dumnezeu: curaj. Ulterior a fost diagnosticată cu o formă de cancer și ne-am străduit să o ajutăm, oficial și neoficial “La Măruță”. Mi se cristalizează și acum sângele în vene când îmi amintesc senzația pe care am avut-o când mi-a spus, într-o discuție telefonică, ce și-a dorit ea o viață întreagă: un trening cu Steaua și un cățel. Două lucruri care pentru mulți-inclusiv pentru mine, recunosc – sunt la un apel de telefon distanță.

E greu să găsesc toate cuvintele ca să arăt cât și cum am primit ajutor eu de la ea.
Am învățat ce înseamnă să ai curaj. Și dacă nu ai și viața te-a lăsat orfan de oameni care să te învețe să îl ai, să ți-l construiești singur! Am învățat că umanitatea e în oamenii la care, uneori, nu te aștepți. Că bula educațională și socială trebuie trecută, ca să găsești dincolo de ea suflete de aur. Că un cățel pe nume Marcellino poate să îți prelungească viața! Și, într-un final, am învățat că timpul e cea mai prețioasă avere. A noastră, a tuturor! Și dacă un om te face să conștientizezi adevarata valoare a vieții, e ca și cum ți-ar salva viața ! (repetiția e intenționată)
Când i-am spus că mi-ar plăcea să scriu despre povestea ei pe blog, mi-a zis că s-ar bucura să o numesc “copilul cu mulți îngeri”. Pentru că ea așa se consideră.

Acum Fronica nu e bine…
Dar e mai curajoasă ca oricând…A venit cu un singur însoțitor, pe tren, din Maramureș, să se opereze la București, pentru că medicii de acolo nu îi mai dădeau nicio șansă. Intervenția, făcută de o altă prietenă a mea minunată, i-a mai prelungit viața…Acum însă nu e bine…Sau poate că pur și simplu nu e bine în traducerea noastră, mică și umilă, de oameni cu monede limitate de timp. Poate că, în logica infinită și nelimitată, lucrurile stau altfel! Pentru că citești acest articol și ai ajuns până aici, te rog, dacă crezi în Dumnezeu, sau chiar dacă nu crezi nici măcar în tine, trimite-i un gând bun. Ea crede! De fapt, știe!
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
După ce ai respirat chiar și câteva secunde pentru altă ființă umană, mi-ar plăcea să te întorci la tine, cum o fac și eu, de o vreme. Și o sa te întreb ceva/o să mă întreb ceva:
Cât valorează timpul tău? Și pe ce și pe cine îl cheltuiești?
În alte articole, obișuiesc să pun piese pe care le iubesc și care mă inspiră. În acest caz, o sa pun un video de la emisiunea lui Cătălin Măruță, un video care vorbește despre… oameni!
#oameniisuntpovesti-Hai să o scriem pe a noastră cât mai frumos!
Pentru că e un articol de suflet-la care e nevoie doar de gândurile voastre bune, comentariile sunt dezactivate pentru acest material. Vă mulțumesc de înțelegere!
Mai poți să citești și: FRICA…SĂ VORBIM CU MULT CURAJ, DESPRE CÂT ÎMI E DE FRICĂ!
UPDATE – 3 ANI MAI TÂRZIU- Fronica nu mai e aici, cu noi! La puțin timp după ce am scris acest articol, a plecat. Acum e prima dată când pot să fac acest UPDATE, mult timp nici nu am vorbit despre asta. Acum însă mă gândesc frumos la ea, port uneori iile pe care mi le-a dăruit și îi mulțumesc. Pentru tot ce a fost, pentru tot ce m-a învățat. Pentru timpul ei. Mulțumesc!
Foto credit: Teodora-Alina Dumitru
Foto clepsidră: Shutterstock
Foto Florica: Arhivă personală Florica Marcovici