• DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​
• 8 Comments
• ianuarie 22, 2020

Iadul e pavat cu intenții bune: ale mele și ale tale! De ce?

Bancul e ultracunoscut, dar mereu actual:

La școală, învățătoarea îi întreabă pe copii ce faptă bună au făcut în ultima săptămână.

Gigel: „Eu am ajutat o bătrânică să treacă strada”.

Învățătoarea: „Bravo, băiete”

Ionel: „Și eu am ajutat o băbuță să treacă strada!”

Învățătoarea (entuziasmată): „Felicitări și ție”

Vasilică: „Eu am ajutat o femeie bătrână să treacă strada”

Învățătoarea (uimită): „Și tu, copile? Cum, ați făcut toți aceeași faptă bună?

Gigel: „Foarte simplu! A fost nevoie de toți trei pentru că băbuța nu voia nici în ruptul capului să treacă strada!”

Deși numele meu e Cristina-Maria, am fost, pe rând, și Gigel și Ionel și Vasilică și băbuța,  în ecuația vieții mele. Mai nou, de când observ cu mai mare atenție oamenii, am devenit și “învățătoarea” din banc, iar în jurul meu plouă cu Gigei și cu Ionei! Torențial! Și cu biete băbuțe, catapultate direct în mijlocul străzii, de unde nu știu încotro să o ia!

O prietenă îmi povestește că nu mai scapă de mama care o bate la cap să facă vaccin antigripal! Prietena are peste 40 de ani. Un amic vrea să își schimbe jobul și casa și viața, dar familia se împotrivește cu toate armele! CU TOATE ARMELE! Amicul are peste 30 de ani! Cineva foarte drag mie și-a deshis de curând o afacere cu potențial, dar tatal lui “cineva drag”, fost om de afaceri (de succes), îi explică de câte ori are sau n-are ocazia cât de greu e să ții un business, cât de bine e să nu ai un business și în general ce decizie greșită a luat el, că a renunțat la o viața ușoară, fără business, normal.

“Iadul e pavat cu intenții bune”…

….a fost mult timp o vorbă care m-a scos din sărite, pentru că nu o înțelegeam. Mi se părea un afront la intențiile mele frumoase, la căldura sufletului meu, bla-bla-bla! Vă dați seama că, în tot timpul acesta în care nu pricepeam despre ce era vorba în propoziție, mi-am construit singurică o frumoasă pardoseală către iad din:

* sfaturi necerute date prietenilor, când ei nu voiau decât să fie ascultați;

*dădăceli inutile îndreptate către alți prieteni pe care voiam să îi conving să facă și să dreagă ce am făcut eu ca să îmi fie mai bine, când pe ei nu îi interesa (de la cursuri până la decizii de viață, de alimentație, vacanțe etc);

*adevărate operațiuni de salvare pentru bărbați pe care eu îi simțeam copleșiți de dureri, chiar dacă pe unii îi durea în cot de acțiunile mele de salvamar de suflete (uneori îi durea în cot și de mine);

*elaborate planuri de schimbare a vieții părinților, pentru că mi se părea mie că nu trăiau viața pe care ar fi meritat-o;

*nas băgat în treburile colegilor/ altora când mi se părea mie că ar fi putut face o treabă mai bună decât au realizat într-o situație;

Și lista poate continua, vă puteți imagina un trainic pavaj de “intenții bune”! Către iad! BRRRRR! Sună înspăimântător? Așa și e!

Iadul e pavat cu intenții bune-De ce? Pentru că fugim de noi!

Într-un articol pentru Republica de aici,  Gáspár György , psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, spune, legat de o temă tangențială celei pe care o abordează materialul de față: “Una dintre observațiile cu care majoritatea psihologilor cad de acord este că omul modern o ia la goană, în speranța că astfel va putea scăpa de ceea ce gândește (de cognițiile negative, de îngrijorări, ruminații și scenarii catastrofice), și va ajunge să nu mai simtă ceea ce trăiește (emoțiile de frică, furie, rușine, frustrare, vinovăție, anxietate, ură etc.).” 

Cam asta facem și atunci când ne străduim mult prea tare să rezolvăm problemele altcuiva fără să fim solicitați! Să salvăm pe cineva fără să ni se ceară ajutorul! Să manipulăm o persoană dragă, chipurile, pentru a-i fi mai bine. Ceea ce credem noi că e bine.

E mult mai simplu să rezolvi problema altcuiva-pentru că, de fapt, nu te confrunți tu cu ea și nu o rezolvi tu! E mult mai simplu decât să te uiți la propriile tale probleme.

Iadul e pavat cu intenții bune-De ce? Pentru că fugim de umbrele noastre

„Băgatul în treaba și în viața altcuiva”, major și vaccinat (sau nu, treaba lui) care nu ne cere explicit ajutorul, e clar o fugă. Eu, cel puțin, în multe perioade în care mă simțeam copleșită de viața mea, aveam pe listă cel puțin doua-trei chestii de salvat/ajutat din proprie inițiativă. Și asta nu doar ca să fug de problemele mele, ci cumva și ca să mă îmbăt cu senzația că totuși, în ciuda provocărilor, fac totuși ceva pozitiv, valorez ceva, fac ceva bun pe lumea asta. Am intenții bune, nu?

Pentru ca una dintre cele mai mari umbre ale mele (și din păcate, a multor oameni) e că nu mă simt suficient de bună. Ori, nu-i așa, a-ți lua pe umeri o imagine de „salvator/ plin-de-intenții-bune” e cea mai la îndemână modalitate de a ne îmbăta un pic cu ideea că noi suntem, de fapt, oameni buni. Și nu ne mai simțim, cel puțin, pe moment, puțini și goi și insuficienți. Că doar suntem plini…de intenții bune!

Nu degeaba, în foarte multe filosofii și religii, ți se spune că a intra peste karma (în acest caz viața) altcuiva e nociv în primul rând pentru tine. Și, dacă stăm să ne gândim, inclusiv în relgia creștină, mult mai familiară multora dintre noi, ni se spune că Dumnezeu ne ajută atunci CÂND CEREM AJUTORUL!

Când e pavat raiul cu intenții bune?

În toate celelalte cazuri când nu e vorba de a te băga în ciorba altcuiva fără să ți se ceară vreo rețetă. Sunt un milion de ocazii în care putem să fim de folos când ni se solicită, sub o formă sau alta. Sau sunt un miliard de situații în care ne putem fi nouă de folos – și, prin extensie, și celor din jurul nostru.

În rest, în toate ipostazele enumerate puțin mai sus, în calitate de Ionel și Vasilică din bancul de la început, mai punem o placă în pardoseala aia către locul care nu e place….Și, dacă avem noroc, ne mai trezim și cu o paporniță în cap de la o babă supărată, care NU VREA SĂ TREACĂ STRADA!

FOTO ANGEL IN A DARK PLACE: SHUTTERSTOCK

FOTO: DARIA TĂNASE

Citește și: NE SIMȚIM TOT MAI SINGURI SI MAI NEIUBIȚI, DAR NICI NU “DERANJĂM” SINGURĂTATEA ALTUIA! DE CE?

3 CUVINTE MAGICE CARE MĂ VOR FACE SĂ POT CÂND NU O SĂ MAI POT ÎN 2020! ȘI TE POT FACE ȘI PE TINE!

Pe mine mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI

Ca melodie, am ales una îndrăzneață care a stat săptămâni bune în topurile din SUA, Australia, Canada și Nouă Zeelandă; e o combinație interesantă dintre vocea că o șoaptă a lui Billie Ellish și sunetul unui pian energic (punchy piano, cum e numit în SUA)

Piesă se cheamă „Toate fetele bune merg în iad” și face parte de pe un album cu numele „Când adormim toți, unde ne ducem?”( When We All Fall Asleep, Where Do We Go?)