Boala secolului nu e COVID-19! Nici depresia, nici cancerul! E starea de „nu sunt suficient”
Ești mic, nu ai mai mult de 12 ani. Profesorul oprește catalogul fix la litera ta! Panică, panică, panică! Degeaba ai făcut tu toate lecțiile la celelalte materii, fix pe asta ai sărit-o! Și fix azi a nimerit la pagina ta în catalog. Și îi ascultă pe toți de acolo. Iar tu ai iar golul ăla în stomac. Și îți vine să o iei la goană. Dacă te mai și așteaptă cineva acasă să îți verifice carnetul de note, stomacul tău habar nu are ce-o să zică. De ce nu ai învățat suficient?
Ești poate un pic mai mare – sau nu- și îți place al naibii de mult de X. Dar X nu are ochi, tot la naibii, decât pentru Y. Și ai mereu golul ăla, știi tu care, în stomac. Și te-ai tuns degeaba cu freza aia șmecheră, și ți-ai dat degeaba toate economiile pe blugii mișto, că X…tot degeaba. Și tu iar nu ai făcut suficient.
Și acum ești adult. Și iar ai uitat să pui benzină. Și iar nu ai apucat să cumperi pâine. Iar nu ai băut suficientă apă. Nu ai făcut sport . Ți-ai pătat bluza. Ai greșit și a aflat șefu’. Sau nu aflat, dar știi tu! Ai spus o tâmpenie și EL sau EA s-a supărat. Sau, mai rău, ai făcut prea multe tâmpenii, sau prea puține, sau nimic, sau habar nu ai ce și a plecat de tot. Sau nu a venit niciodată. Că nu te-a văzut. Sau dacă te-a văzut, nu te-a plăcut. Nu ai fost și nu ești suficient(ă) !
Sună cunoscut ce spun?
Pentru 7, 4 miliarde de oameni de pe Glob, cam cât se înregistrează cu totul, cam da. Ca să fac un joc de cuvinte, “insuficiența” nu mai e demult renală sau respiratorie, e..sufletească.
E suficient să te uiți în jur și să vezi…cât de insuficienți ne simțim toți.
Am dat exemplul catalogului sau al primei iubiri nu de dragul poeziei. Am vrut să arăt că, de când ne-am născut, ne-am simțit așa. Părinții noștri , care se simțeau și ei insuficienți, ne-au cerut nouă mai mult. Poate așa credeau că vom suferi mai puțin. De fapt, am ajuns să ne simțim mai puțin. Decât suntem.
Azi, așa se explică filtrele pe Instagram. Aplicațiile tot mai multe care te operează estetic. Sau bisturiul care te taie pe bune ca să arăți altfel! Obsesia de a te îngrășa! Sau de a slăbi! Depresiile pe bandă rulantă care pornesc de la lipsa a…a ceva.
Tony Robbins, poate cel mai cunoscut coach pe probleme de viață și strateg în business, spune în conferințele sale că problema comună pe care o au toți oamenii e chiar această senzație de a nu te simți suficient. Și tocmai această senzație, dacă devie permanentă, distruge – sau nici măcar nu lasă să înceapă, business-uri, initiative, idei, relații, vieți. Tot el spune că, dacă mergem mai în profunzime, toți avem această senzație în anumite momente ale vieții pentru că toți împărtășim aceleași frică: de a nu fi iubiți.
Ce faci să nu te mai simți așa? Ce faci să nu îți mai spui că nu ești suficient?
Dacă frica de a nu fi suficient stă la baza multor probleme, răspunsul la această întrebare ar fi rezolvarea acelor probleme. Dar eu nu îl am! Cel puțin, nu pentru 7, 4 miliarde de oameni. Internetul e plin de sfaturi pentru asta. Chiar și Tony Robbins, de care ziceam mai sus, are un articol AICI care dă unele soluții, dar care se rezumă prin două concluzii:
- Cu toții suntem, de fapt, suficienți. E doar o frică, iar frica asta e doar o senzație, o emoție. Nu e despre cine suntem noi!
- Dacă nu ne simțim suficienți și nimic nu ne poate face să ne schimbăm identitatea de prea puțin, cel mai bine e să cerem ajutor pentru asta. Unui coach, unui psiholog, unei cărți, unui om iubit, lui Dumnezeu…Noi știm. Voi știți…Fiecare știe, pentru că fiecare e suficient!
De ce am scris totuși acest articol?
Cum spuneam, nu dau soluții miraculoase și 5 pași simpli ca să încetezi să mai simți că nu ești suficient. Pentru că, deși mi-ar fi ușor să traduc ceva de pe internet, știu că nu funcționează așa. Din păcate, cum spune și titlul e pandemie de „nu mă simt suficient.”
Așa că scopul acestui articol e cumva un mesaj. Și e primul, doar primul, dar e totuși chiar primul-primul pas în a nu mai simți că nu ești suficient.
Scopul acestui articol e să îi amintească oricui s-a simțit insuficient, adică oricui, pe scurt, că, de fapt, toți, toți, TOȚI ne-am simțit așa în multe momente din viața asta. Inclusiv sau mai ales cei care ne fac să ne simțim așa! În alt caz, ne transmiteau altă energie, Și cei care dau sfaturi și fac coaching și psihoterapie pe asta. Altfel nu își puneau problema. Și cei care organizează conferințe renumite TED despre această temă. Altfel nu îi dădeau importanță. Și toți cei care par perfecți. Altfel nu s-ar obosi să pară așa!
Și DA, mai ales eu, de la primul cuvânt al acestui articol până acum, am simțit un gol în stomac că singur nu o să scriu suficient despre ceva atât de importat…Că nu sunt suficientă…
Dar dacă suntem toți în asta, înseamnă că, de fapt, toți suntem suficienți…Mereu…
FOTO: SHUTTERSTOCK
Dacă v-a plăcut articolul, sau dacă v-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dați un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să aflați ce mai scriu!
Pe INSTAGRAM mă puteți urmări AICI! Mulțumesc mult!
Am mai scris și:
DACĂ MĂ IUBEȘTI, LASĂ-MĂ SĂ MĂ DOARĂ! ȘI AI ÎNCREDERE CĂ O SĂ FIU MAI BINE DECÂT BINE!
NE E TOT MAI TEAMĂ CĂ NE PIERDEM LIBERTATEA! ÎNTREBAREA E, NE-AM CÂȘTIGAT-O VREODATĂ?
5 Comments
De la condimente la bauturi si de la haine la bani, mereu ne gandim la cat ar fi suficient ca sa fim multumiti, dar sa fim si pe locul 1. Citind articolul tau, mi-am dat seama cum cuvantul „suficient” devine un laitmotiv in mintea mea, iar intrebarea „Ce este suficient pe lumea aceasta?” inca isi cauta raspunsul. Poate doar oxigenul ar fi suficient, ca de restul nu putem vorbi in egala masura.
Ceva a rascolit in mine expresia „ți-ai dat degeaba toate economiile” cand mi-am adus aminte de momentul in care am cheltuit toti banii pentru a-mi salva cea mai buna prietena, o catelusa. Din pacate, nu am reusit si ma intreb si acum cati bani ar fi fost suficienti pentru a o salva. O intrebare fara raspuns …
Daca exista vreo intrebare care ma deranjeaza cel mai mult, aceea este „cat trebuie sa scriu la acest exercitiu?”. Oare cat ar fi suficient astfel incat sa obtii o nota care sa te faca fericit? Atat cat creierul iti spune singur cat trebuie, astfel incat sa fii multumit in sinea ta, iar cel care se uita peste tema sa fie si mai multumit de ceea ce ai scris. Si totusi, intrebarea se repeta saptamanal …
Un moment funny a fost acela prezentat intr-un numar de stand-up in care Bogdan Malaele spunea ca si-ar dori sa se fi nascut in vremurile noastre, asta datorita calificativelor existente la clasele primare. Practic, SUFICIENT-ul din prezent reprezinta 5-ul din trecut, dar modul in care o spui, face diferenta si mascheza calificativul primit de la evaluator.
In aceste zile, traim momente mai p(P)utin placute: unii se intreaba daca au dus suficient armament pentru a cucerii ce si-au propus, altii se intreaba daca au suficient armament ca sa se apere. Cu totii speram ca cele mai negre variante sa nu se concretizeze, insa evolutia lor nu pare sa ne dea dreptate.
Sa fim suficient de intelepti, puternici si uniti ca sa invingem un suficient care nu ne vrea binele (cum zicea cineva: bine nu e ca foarte bine, ca daca ar fi, foarte bine nu ar mai exista)!!!
multumesc pentru comentariu:) stii ce e interesant? ca imi pare rau ca nu ți-am răspuns suficient de repede, offf; altfel, e într-adevăr „laitmotiv”, cum spui si tu; din pacate, traim vremuri complicate, cand nici oxigenul nu mai e uneori suficient….vezi încalzirea globala sau simptomele COVID-19 la Delta; dar să ne focusăm pe chestiuni mai pozitive, ajuta:)
Cristina Maria cum putem lucra cu partea dreaptă a creierului? Am citit articolul tău despre cursul dr.Menis Yoursy…Multumesc!
Iti multumesc mult pentru comentariu si intrebare!
Eu, din tot ce am invatat, recomand:
-meditatie, poti incepe cu MBSR, se fac cursuri in Romania, din ce stiu face Valerie Ciolos;
-lectura
-journaling- sa scrii e simti si sa faci asta zilnic, fara sa procesezi cand scrii, doar dupa;
-cursurile Essence sunt foarte bune pentru asta;
Ne putem auzi si pe mail daca vrei! Te imbratisez!
Pingback: Boala secolului nu este COVID-19! - LaPunkt