Dacă mă iubești, lasă-mă să mă doară! Și ai încredere că o să fiu mai bine decât bine!

bine

“Nu am nevoie de sfaturi! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui că o să fie bine! Știu! Nu am nevoie să îmi amintești cele o mie de lucruri grele peste care am trecut! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui cât de puternică sunt! Știu! Nu am nevoie să îmi spui că nu merită, că el, că alții nu merită, că nimeni și nimic nu merită! Că eu nu merit să merit să ma doară! Știu! Nu am nevoie să îmi spui să mă observ, să meditez asupra a ceea ce mi se întâmplă, să citesc nu știu ce, să îmi amintesc cât de fericită am fost în atâtea momente pe care tot eu le-am creat! Nu am nevoie să îmi spui că nefericirea asta care îmi topește venele trece, că durerea care îmi sufocă respirația se dizolvă, că totul e o iluzie și că ține de mine și de focusul meu! ȘTIU!

ȘTIU! Dar sunt și eu tot om! Ca și tine!

Și am nevoie de tine, să fii! Să nu spui nimic și să mă asculți pe mine! Să mă lași să plâng și să înțelegi că, după ani și ani în care alții nu mi-au dat voie să plâng și apoi eu nu mi-am dat voie să plâng, asta e vindecarea mea! Să mă lași să plâng, ca să pot să râd după! Am dreptul și nevoie să plâng!

Așa că fii! Am nevoie să fii! Atât! Ca să fiu si eu! Atât!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Am rezumat, plastic, o conversație sinceră pe care am avut-o, într-un moment în care sufletul meu era în genunchi. Până la urmă, fie că recunoaștem sau nu, noi toți am fost, măcar o dată plus de încă multe alte ori acolo! Și sunt într-adevăr momente în care avem nevoie de încurajări! Dar sunt și mai multe în care tăcerea, ascultarea, acceptarea totală a unui om când NU e în versiunea sa de Instagram spune cele mai multe cuvinte despre putere, curaj, sprijin, prietenie, iubire.

emotii 1

Într-o lume unde gândirea pozitivă e tot mai confundată cu ascunderea gunoiului sub preș, starea de bine a devenit un fel de obligație contractuală la care parcă te angajezi când apari pe lume! Dar nu, NU, starea de bine nu e asta!

Ca să fiu bine, lasă-mă în pace să nu fiu bine!

E deja greu să integrezi tu însuți propriile emoții! Dar când vezi că cineva din fața ta – mai ales un părinte, iubit(ă), prieten(ă)  are dificultăți în a te accepta cu ele , totul devine și mai complicat. Și da, sunt momente când neacceptarea se poate traduce prin lecții de psihoterapie ad-hoc, date necerut și nespecializat! Prin formula “eu, în locul tău”! Nu, nu ești și nu te poți pune în locul și în papucii nimănui! Prin prea multe sfaturi necerute! Prin sfatrui pe care le numeam, într-un articol anterior, pavajul frumos pentru drumul spre iad.

Unde intențiile sunt bune. Foarte bune! Dar nu duc la mai bine, râmân la stadiul de intenții!

În textele budiste sunt specificate 84 de mii de emoții negative, un număr impresionat! Din punctul acestor texte de vedere sunt cinci emoții negative principale care întorc organismul cu susul în jos: ură, dorință, confuzie, mândrie și gelozie, dar derivatele și încrengăturile lor ajung la numărul mai sus enunțat.

Sigur, aceasta e o filosofie, sunt multe altele!

Pragmatismul unui biolog ca Darwin prezintă emoțiile ca pe un comportament reflex, ceva învățat, care se activează automat la anumiți stimuli. La fel ca Darwin vede și psihologul și filosoful William James. Sigur, discuția e una foarte lungă, iar teorii despre emoții există o mulțime, îmi doresc să scriu pe larg în viitor despre asta. Găsim idei la filosofi de toate felurile, de la stoicii greci dinaintea erei noastre, până la filosofi mai apropiați temporal de noi.

emotii 2

Așa că, nu ne lipsește teoria!

S-a scris și s-a gândit atât despre emoții pentru că…suntem oameni. Și chiar dacă nu acceptăm că le avem…le avem. Șansele să fim în permanență într-o stare dulce-de-înghețată-de-pepene-pe-băț sunt….înghețate! La ZERO grade! Sunt 0! Ideea nu e să nu simți în viața asta, ci să gestionezi ceea ce simți! Iar pentru asta e important să accepți că simți! Și să fii acceptat!

Și totuși? Când să nu mă lași în pace, ca să fiu bine?

Când spun “ca să fiu bine, lasă-mă în pace să nu fiu bine”, nu mă refer la validarea oamenilor care au făcut din smiorcăială un mod de viață și au învățat să se plângă de ceva de cum intră pe ușă. Pe orice ușă! Nu vorbesc nici despre a rămâne martori muți la depresii reale, multe din ele severe, la anxietăți generalizate și prelungite!

Sunt într-adevăr momente când vezi că o persoană se prelinge și se păstrează pe sine într-un doliu justificat doar de moartea speranței și a bucuriei! Zile, săptămâni, luni, ani! Atunci nu mai e moment de tăcere, dar nici de sfaturi și păreri! Atunci e nevoie să încurajezi la acțiune și la a cere ajutor specializat! Despre asta vom discuta însă…într-o altă postare!

Eu mă refer acum și aici la a-i permite unui om să…fie! Să fie OM!

Sufletul picat în genunchi se ridică încet și mult mai ușor când ai lângă tine oameni care te acceptă și când îți e (foarte) greu.

Pentru că. uneori, de foarte multe ori, de cele mai multe ori, cea mai bună metodă de a face pe cineva să se simtă mai bine e îi arăți că ești acolo și când nu e bine!

Dacă ți-a plăcut articolul, sau dacă ți-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dai un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să afli ce mai scriu!

Pe INSTAGRAM mă poți urmări AICI! Mulțumesc mult!

Citește și: 

ORELE DE EDUCAȚIE SEXUALĂ CREEAZĂ OAMENI SĂNĂTOȘI, NU STARURI PORNO! DE CE NE E ATÂT DE FRICĂ DE SEX?

NE E TOT MAI TEAMĂ CĂ NE PIERDEM LIBERTATEA! ÎNTREBAREA E, NE-AM CÂȘTIGAT-O VREODATĂ?

FOTO: SHUTTERSTOCK

16 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *