Dacă mă iubești, lasă-mă să mă doară! Și ai încredere că o să fiu mai bine decât bine!
“Nu am nevoie de sfaturi! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui că o să fie bine! Știu! Nu am nevoie să îmi amintești cele o mie de lucruri grele peste care am trecut! Le știu! Nu am nevoie să îmi spui cât de puternică sunt! Știu! Nu am nevoie să îmi spui că nu merită, că el, că alții nu merită, că nimeni și nimic nu merită! Că eu nu merit să merit să ma doară! Știu! Nu am nevoie să îmi spui să mă observ, să meditez asupra a ceea ce mi se întâmplă, să citesc nu știu ce, să îmi amintesc cât de fericită am fost în atâtea momente pe care tot eu le-am creat! Nu am nevoie să îmi spui că nefericirea asta care îmi topește venele trece, că durerea care îmi sufocă respirația se dizolvă, că totul e o iluzie și că ține de mine și de focusul meu! ȘTIU!
ȘTIU! Dar sunt și eu tot om! Ca și tine!
Și am nevoie de tine, să fii! Să nu spui nimic și să mă asculți pe mine! Să mă lași să plâng și să înțelegi că, după ani și ani în care alții nu mi-au dat voie să plâng și apoi eu nu mi-am dat voie să plâng, asta e vindecarea mea! Să mă lași să plâng, ca să pot să râd după! Am dreptul și nevoie să plâng!
Așa că fii! Am nevoie să fii! Atât! Ca să fiu si eu! Atât!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Am rezumat, plastic, o conversație sinceră pe care am avut-o, într-un moment în care sufletul meu era în genunchi. Până la urmă, fie că recunoaștem sau nu, noi toți am fost, măcar o dată plus de încă multe alte ori acolo! Și sunt într-adevăr momente în care avem nevoie de încurajări! Dar sunt și mai multe în care tăcerea, ascultarea, acceptarea totală a unui om când NU e în versiunea sa de Instagram spune cele mai multe cuvinte despre putere, curaj, sprijin, prietenie, iubire.
Într-o lume unde gândirea pozitivă e tot mai confundată cu ascunderea gunoiului sub preș, starea de bine a devenit un fel de obligație contractuală la care parcă te angajezi când apari pe lume! Dar nu, NU, starea de bine nu e asta!
Ca să fiu bine, lasă-mă în pace să nu fiu bine!
E deja greu să integrezi tu însuți propriile emoții! Dar când vezi că cineva din fața ta – mai ales un părinte, iubit(ă), prieten(ă) are dificultăți în a te accepta cu ele , totul devine și mai complicat. Și da, sunt momente când neacceptarea se poate traduce prin lecții de psihoterapie ad-hoc, date necerut și nespecializat! Prin formula “eu, în locul tău”! Nu, nu ești și nu te poți pune în locul și în papucii nimănui! Prin prea multe sfaturi necerute! Prin sfatrui pe care le numeam, într-un articol anterior, pavajul frumos pentru drumul spre iad.
Unde intențiile sunt bune. Foarte bune! Dar nu duc la mai bine, râmân la stadiul de intenții!
În textele budiste sunt specificate 84 de mii de emoții negative, un număr impresionat! Din punctul acestor texte de vedere sunt cinci emoții negative principale care întorc organismul cu susul în jos: ură, dorință, confuzie, mândrie și gelozie, dar derivatele și încrengăturile lor ajung la numărul mai sus enunțat.
Sigur, aceasta e o filosofie, sunt multe altele!
Pragmatismul unui biolog ca Darwin prezintă emoțiile ca pe un comportament reflex, ceva învățat, care se activează automat la anumiți stimuli. La fel ca Darwin vede și psihologul și filosoful William James. Sigur, discuția e una foarte lungă, iar teorii despre emoții există o mulțime, îmi doresc să scriu pe larg în viitor despre asta. Găsim idei la filosofi de toate felurile, de la stoicii greci dinaintea erei noastre, până la filosofi mai apropiați temporal de noi.
Așa că, nu ne lipsește teoria!
S-a scris și s-a gândit atât despre emoții pentru că…suntem oameni. Și chiar dacă nu acceptăm că le avem…le avem. Șansele să fim în permanență într-o stare dulce-de-înghețată-de-pepene-pe-băț sunt….înghețate! La ZERO grade! Sunt 0! Ideea nu e să nu simți în viața asta, ci să gestionezi ceea ce simți! Iar pentru asta e important să accepți că simți! Și să fii acceptat!
Și totuși? Când să nu mă lași în pace, ca să fiu bine?
Când spun “ca să fiu bine, lasă-mă în pace să nu fiu bine”, nu mă refer la validarea oamenilor care au făcut din smiorcăială un mod de viață și au învățat să se plângă de ceva de cum intră pe ușă. Pe orice ușă! Nu vorbesc nici despre a rămâne martori muți la depresii reale, multe din ele severe, la anxietăți generalizate și prelungite!
Sunt într-adevăr momente când vezi că o persoană se prelinge și se păstrează pe sine într-un doliu justificat doar de moartea speranței și a bucuriei! Zile, săptămâni, luni, ani! Atunci nu mai e moment de tăcere, dar nici de sfaturi și păreri! Atunci e nevoie să încurajezi la acțiune și la a cere ajutor specializat! Despre asta vom discuta însă…într-o altă postare!
Eu mă refer acum și aici la a-i permite unui om să…fie! Să fie OM!
Sufletul picat în genunchi se ridică încet și mult mai ușor când ai lângă tine oameni care te acceptă și când îți e (foarte) greu.
Pentru că. uneori, de foarte multe ori, de cele mai multe ori, cea mai bună metodă de a face pe cineva să se simtă mai bine e îi arăți că ești acolo și când nu e bine!
Dacă ți-a plăcut articolul, sau dacă ți-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dai un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să afli ce mai scriu!
Pe INSTAGRAM mă poți urmări AICI! Mulțumesc mult!
Citește și:
NE E TOT MAI TEAMĂ CĂ NE PIERDEM LIBERTATEA! ÎNTREBAREA E, NE-AM CÂȘTIGAT-O VREODATĂ?
FOTO: SHUTTERSTOCK
20 Comments
Să iubești până începe să te doară întreg corpul sau să te doară tot corpul din cauza iubirii? Aceasta e întrebarea pe care și-o pune un om care începe să sufere din… iubire. Pentru că, la început, nu găsești originea suferinței și începi să cauți în trecut, și cauți până când ceva începe să se potrivească cu prezentul. Nu mult, o fărâmă se potrivește, apoi acea fărâmă începe să devină un bulgăraș, apoi un bolovan și gata… ai aflat rădăcina suferinței. Apoi, începi să te întrebi cine a greșit, când, cum, unde și de ce, iar într-un final, cauți soluția, dar prima nu e bună, a doua e la fel, a treia e identică, dar după îndelungi dezbateri (care durează luni bune sau chiar ani) rezolvi ecuația. În tot acest timp, locul iubirii a fost luat de durere, care te-a schimbat, te-a transformat într-un om diferit de ceea ce erai la început: sceptic, urâcios, orgolios.
Descărcarea emoțională prin lacrimi creează suferință, la început, apoi te cuprinde un calm interior care îți reglează toate funcțiile vitale. Dar și aceasta este de 2 feluri: să plângi singur într-un spațiu închis sau să te descarci în fata unui prieten bun care te poate ajuta. Simplu fapt că e lângă tine și te ascultă când îți spui of-ul, înseamnă enorm, dar dacă mai vine și cu soluții la problema ta, atunci lucrurile sunt pe drumul cel bun.
Ce se întâmplă cu femeia când este tristă, iar bărbatul îi este alături? Când un bărbat vine în tăcere din spate și îmbrățișează o femeie, el închide un cerc. Cercul lui și al ei. Este un cerc al tandreții, al iubirii, al căldurii și al protecției. El plasează femeia chiar în mijlocul acestui cerc superb. Astfel, neintenționat, el arată ca în acest moment ea este centrul universului său.
Un bărbat tine o femeie în brațe în tăcere. Femeia tace și ea. Simte căldura care se degaja din aceste mâini calde, pașnice și iubitoare. Când un bărbat îmbrățișează o femeie, ea simte că are aripi și poate să zboare. Acest cerc al dragostei este calm și confortabil. Aceasta tandrețe tăcută o face să se topească ca un cub de zahăr într-o ceașcă de ceai, ca un fulg de zăpadă în palma caldă.
Despre încurajări se tot vorbește peste tot, dar timpul nu prea mai e prieten cu nimeni. Dacă cineva face un lucru greșit, prima dată este încurajat, dar dacă se repetă, atunci este criticat și i se aduc 10 000 de reproșuri care mai de care mai dureroase. De exemplu, cursul pe care îl urmez în acest moment se numește CRED (Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți), iar el ne învață să nu spunem elevilor NU ŞTI ACEASTA DEFINIŢIE. STAI JOS!, ci să recurgem la construcția NU ŞTI ACUM ACEASTA DEFINIŢIE, DAR ORA VIITOARE SIGUR O VEI SPUNE.
Prin această frază se oferă siguranță elevului, încredere și este încurajat să muncească (cred că funcționează în anumite cazuri, nu peste tot… crede-mă, știu ce zic!). Mai nou, în cadrul acestui curs se urmărește realizarea profilului absolventului de gimnaziu / liceu, profil care să pună în valoarea capacitatea lui de lectură, comprehensiune, abilitatea de exprimare scrisă și orală, modul în care emite judecați de valoare în anumite situații (cursul mă tine în fata laptopului până pe 10 august!).
Mi-a plăcut mult această idee: „Râurile nu-și beau propria apă, pomii nu-și mănâncă propriile lor fructe, soarele nu strălucește pentru el însuși, iar florile nu-și răspândesc mireasma doar pentru ele. A trăi pentru alții este o lege a naturii. Viața este frumoasă când ești fericit, dar este mult mai frumoasă când alții sunt fericiți din cauza ta.”
Să fii bine, ai grijă de tine și să ne vedem cu bine!
Hai sa o iau pe rând:
1.durerea nu trebuie mereu sa te transforme intr-un om uracios, tu alegi la final in ce te transforma
2. nu doar iubirea romantica doare; de fapt, inteleptii spun ca iubirea romantica adevarata nu doare, doar ca e nevoie sa ajungem noi acolo;
3. sunt de acord cu formularea „nu știi ACUM”, asa si e si ma bucura ca se invata la cursuri;
4. Sunt doar partial de acord cu:
„Râurile nu-și beau propria apă, pomii nu-și mănâncă propriile lor fructe, soarele nu strălucește pentru el însuși, iar florile nu-și răspândesc mireasma doar pentru ele. A trăi pentru alții este o lege a naturii. Viața este frumoasă când ești fericit, dar este mult mai frumoasă când alții sunt fericiți din cauza ta.”
Cred ca nu e nimeni dator sa te faca fericit si nu esti dator sa faci fericit pe nimeni; cred insa ca oamenii fericiti vor sa imparta din fericirea lor, e in legea firii, sau asa imi plae sa cred; mai cred ca daca tu insuti nu te poti face fericit, nimeni nu va putea face asta pe termen lung pentru tine;
Mi-a placut articolul, l-am citit pe fast forward.
ce ma bucur, multumesc si bine te-am gasit!:)
Pingback: "Persoana mea" e un concept înțeles de mine în ani și simțit cu adevărat în perioada asta! Tu ai așa ceva? - Parfum de femeie
Pingback: Ca să poți să apeși accelerația, e important să știi când și cum să pui frână! În viață, nu doar la volan! - Parfum de femeie
Pingback: Uneori, suntem triști sau furioși de sărbători! Copleșiți de singurătate sau necăjiți! Uneori plângem! Și e OK! - Parfum de femeie
Pingback: Brand de țară: gura mare, burta și mai mare? - Parfum de femeie
Pingback: Cum m-au cucerit electrocasnicele Toshiba? Sau de ce "e iubire" (și) în bucătărie? - Parfum de femeie
Pingback: 10PLUS1 motive pentru care aș locui în Constanța! „La mare” nu e doar pentru vacanță, e un stil de viață - Parfum de femeie
Pingback: De ce să alegi un domeniu Internet personalizat de la Hosterion și de ce poate fi mai bun ca .ro sau .com - Parfum de femeie
Pingback: Ce înseamnă cu adevărat liberalizarea pieței de energie? Oare e simplă ca un joc, dacă îi știi ABC-ul? - Parfum de femeie
Pingback: Matematica nu e o PROBLEMĂ, ci o SOLUȚIE? Olimpiada Digitală de Mate Brio Challenge te așteaptă cu premii! - Parfum de femeie
Pingback: Un restaurant spune povești! Care sunt primele 5 produse esențiale pentru unul...de poveste? - Parfum de femeie
Pingback: O poveste de nespus: până la urmă, ce e atât de grozav la UNTOLD? - Parfum de femeie
Pingback: “Clanul Marelui Alb” sau hoția și minciuna la români. Cum s-a ajuns aici? - Parfum de femeie
Pingback: Vocea pădurii - O poveste despre curaj și verde, pentru copilul tău și pentru copilul din tine - Parfum de femeie
Pingback: În vremuri așa incerte, ție cine îți răspunde la “cine sunt eu?” Tu sau altcineva? Tu cine ești? - Parfum de femeie
Pingback: Boala secolului nu e COVID-19! Nici depresia, nici cancerul! E starea de "nu sunt suficient" - Parfum de femeie
Pingback: Ce înseamnă prosumator? De ce energia solară îți face viața mai...luminoasă? - Parfum de femeie