“Clanul Marelui Alb” sau hoția și minciuna la români. Cum s-a ajuns aici?
De când a apărut investigația “Clanul Marelui Alb”, discut cu cei cu care interacționez și despre asta. Am analizat investigația din punctul de vedere al românului care a ales, acum mulți ani, să rămână în România. Deși avea ocazia concretă să plece. Apoi a creștinului-ortodox botezat, dar și cu propriile convingeri legate de credință. Chiar și din locul omului care a cunoscut si persoane care s-au ales cu bani, dar si cu dileme emoționale. Și, mai apoi din perspectiva cuiva care a fost câțiva ani reporter și lucrează în presă de aproape jumătate de viață.
Investigația marca Recorder, dezvăluie modul în care sunt atrași și cheltuiţi banii publici de către Biserica Ortodoxă Română. Sau, cel puțin, la nivelul la care ne aflăm acum, de anumite părți din structura BOR. Pentru că Biserica Ortodoxă Română nu își asumă actele și spusele individuale ale celor din filmări.
“Clanul Marelul Alb” sau hoția și minciuna la români.
Cred că, dacă ești român, doar dacă trăiești într-o peșteră nu ai auzit de acest demers. Poate doar dacă ai divorțat definitv de țară sau ai fost atât de ocupat, că nu ai prea respirat. Altfel, probabil că mulți nu au văzut-o, dar sigur au auzit ceva-ceva de investigație. Începând cu cei care ridică pumnul, ostentaiv, și spun “bine le-au făcut”. Și terminând cu cei care scuipă în sân și ar da oricând cu tâmâie în urma jurnaliștilor aflați în proiect.
Dincolo de opinia fiecăruia, cred că de bun simț nu e să înjurăm încontinuu sau să strigăm orgasmic pe Facebook “mvai, de când așteptam să le arate lor cineva”. Ci să ne punem niște întrebări care să ne ajute, prin răspunsurile găsite, să mergem înainte. Așadar, care sunt întrebările mele:
“Cum și de ce s-a ajuns aici?” sau “Hoția la români”
Investigația condusă de Victor Ilie a arătat cum niște persoane –putem ignora inclusiv că aveau legătură cu structurile BOR, folosesc banii publici pentru interese personale. În dicționarul multor vestici, scandinavi în special, acest act s-ar traduce prin “hoție” curată. În dicționarul subconștientului colectiv românesc, dați-mi voie să cred că nu prea înseamnă asta. În accepțiunea multor români, hoția înseamnă a fura, cu buna știință, de la cineva care are mâini, picioare și buzunare concrete. Sau care măcar are o reprezentare cu mâini și picioare concrete (de exemplu, furt de la o firmă condusă de niște oameni).
“Clanul Marelul Alb” sau hoția și minciuna la români.
Statul, în viziunea românului care nu stă să analizeze prea mult, că doar el e ocupat să facă bani și să trăiască, e o entitate aflată acolo undeva. Statul e în altă parte, e ceva aproape eteric, intangibil. Sau, dacă e cumva întrupat în ceva, ia sigur forma unora malefici. Care nu au nicio legătură cu iubitul, soția, copiii, vecinul. Cumva, această mentalitate a fost cimentată în vremea comunismului, când STATUL era acea structură menită să stabilească regulile, să te înregimenteze. Să îți dea de mâncare și de îmbrăcat. Dar nu era în niciun caz TU și FAMILIA TA.
Ulterior, mentalitatea s-a perpetuat și în anii nesfârșiți ai tranziției, când reperele erau extrem de neclare și bâjbâia toată lumea. Azi, când cât de cât s-au mai stabilit anumite drumuri, au rămas încă multe mentalități tributare ideilor din trecut. Pentru că schimbarea nu e o chestie ușoară, nici la nivel personal, deci nici la nivel de stat. Din care, da, facem toți parte.
Sunt convinsă că, mulți dintre cei care bagă mâna în banii statului, sau “bani publici”, ca să folosim terminologia din “Clanul Marelui Alb” nu s-ar atinge niciodată de o sumă – cât de mică sau cât de mare, uitată de vecin pe noptieră. Deși, știți ceva? Aceeași persoană, dacă tocmai a furat, a înșelat, a delapidat sau a deturnat din banii statului, a furat, într-un fel sau altul, de la vecin, de la colegă și chiar de la el însuși. Pentru că ceea ce ne lipsește nouă, ca STAT, e fix conștientizarea care pare de bun simț, dar nu e, că statul suntem noi. Noi toți, fără excepție. Și fiecare act al nostru, de la călătoria fără bilet până la deturnarea sau delapidarea de fonduri, creează această structură în care vorbim de „Clanul Marelui Alb”.
Deci, ce e de făcut?
Dau această definiție de mai sus, a viziunii despre „stat și hoția la români” nu ca să arăt cu degetul și nici ca să mă disociez. Am și eu în palmares călătoriile mele fără bilet, trecerile pe roșu la semafor și scheletele mele prin dulap. O fac însă ca să creionez o realitate de bun simț, dar pe care mulți nu o conștientizează. Ca să înțeleg mai bine ce se întâmplă, într-o periodă când parcă nu mai înțeleg nimic. Nu simt să arunc cu înjurături și sudalme în nimeni și nimic, le țin pentru traficul din București alea, haha. Las legea să își facă treaba și aștept să văd ce urmează. Poate înțeleg și mai mult.
Oricum, nu cred că lucrurile se vor schimba peste noapte și mincuna și hoția vor dipărea din toate structurile. Pentru că vorbim de o mentalitate -derivată dintr-un stil de supraviețuire, nu de o intenție greșită. Și la această mentalitate trebuie să lucrăm. Nu (doar) înjurând-o, ci acceptând-o ca atare ca o conseciță firească la istoria noastră ca nație. ȘI, MAI ALES, educând-o.
Ce e, totuși, de făcut?
Cred că ideea e să ne punem toți întrebarea “cât de bine putem noi face lucrurile” . Și să ne uităm și la noi, nu doar la ograda celuilalt.. Fiecare. Să aruncăm mai puțin cu noroi și să privim realitatea în față, acceptând că nu e perfectă. Și nici noi nu suntem! Ăștia suntem, după zeci de ani de comunism și mult mai puțini ani de tranziție. Și o să ne mai ia ceva să ajungem suedezi sau novegieni. Sau, în orice caz, peste ce suntem acum. Ceva generații. Altfel, noi putem să facem, cât de bine și de corect, tot ce ține de noi. Uitatul la realitate așa cum e e deja un pas. Și asta am făcut cu această investigație.
În loc de încheiere
Sau în altă ordine de idei, respect demersul jurnalistic Recorder. Ca om care lucrează în presă – și ca om în general, care încearcă să fie cât de cât conștient de el – cred că îmi dau seama că a fost foarte, foarte greu. Și încă mai e, pentru că acesta e doar începutul. “Clanul Marelui Alb” nu are ecou doar pe youtube, unde a fost primul în trending o săptămână, ci și în viața reală. Inclusiv a celor implicați cumva în investigație. Dar mie îmi trezește respectul în primul rând pentru că, dincolo de orice, a restabilit cumva, în mintea colectivă, un rol al presei, care începuse să se cam piardă puțintel: acela de a căuta adevărul. Chiar și cu bâjbâială. Și, din păcate, pentru că, așa cum am spus mai sus , trăim în România și nu se poate altfel, chiar și cu minciună (respectiv o identitate falsă). Pentru că asta e situația aici și acum. Asta e adevărul nostru, în prezent, la 32 de ani de la Revoluție.
Altfel, vorba unor personaje din investigație, să fie bine! Ca să nu fie rău, nu?:))
Voi ce părere aveți despre „Clanul Marelui Alb”?
FOTO: SHUTTERSTOCK
Dacă v-a plăcut articolul, sau dacă v-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dați un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să aflați ce mai scriu!
Pe INSTAGRAM mă puteți urmări AICI! Mulțumesc mult!
Am mai scris și:
DACĂ MĂ IUBEȘTI, LASĂ-MĂ SĂ MĂ DOARĂ! ȘI AI ÎNCREDERE CĂ O SĂ FIU MAI BINE DECÂT BINE!
NE E TOT MAI TEAMĂ CĂ NE PIERDEM LIBERTATEA! ÎNTREBAREA E, NE-AM CÂȘTIGAT-O VREODATĂ?
8 Comments
Această investigație reflectă adevărul! Iar ce a apărut este numai virful aisbergului! Societatea este putreda în profunzime! Nu cred că se mai poate face ceva, indiferent cine va veni la conducere!
Inteleg ce spui; eu insa nu m-as focusa pe cuvinte ca „putred”, pentru ca asta ma pune pe mine in postura de victima si gata, mi-am pierdut orice speranta cu focusul asta; si asa, o gasesc greu in ultima perioada:)))speranta zic; cred insa ca vindecarea, la nivel de STAT daca vrei, necestia timp si va mai necesita; si ideea e sa ne gandim toti ce putem si ce nu putem inca face:) ca multe chestii nu pot face nici eu; inca:)
Pingback: “Clanul marelui alb”, cum s-a ajuns aici? - LaPunkt
Stimată doamnă jurnalist,
O să mă refer strict la o afirmație din paragraful de încheiere, în speță (reportajul) „îmi trezește respectul în primul rând pentru că, dincolo de orice, a restabilit cumva, în mintea colectivă, un rol al presei, care începuse să se cam piardă puțintel: acela de a căuta adevărul”. Stimată doamnă, reportajul este tendențios de la titlu și până la închiere, informațiile sunt măsluite, scoase din context și obținuite reprobabil. S-a adeverit la vreo săptămână după ce a făcut vâlvă că autorii reportajului au inventat cifre și și-au cerut scuze. În acest context, reportajul este manipulator cel puțin, astfel că credibilitatea presei a fost lovită, nu refăcută. Puțină deontologie nu v-ar strica înainte să înveliți frumos baliverne. Și să trăiți într-o bulă!
Inainte de toate, va multumesc ca ati citit articolul. Imi pare insa rau ca nu ati inteles pana la capat proprietatea cuvantului ” a cauta”; am spus ca Recorder a cautat adevarul; nu am afirmat nicaieri ca l-a si aflat, nu pe cel absolut in orice caz; nici ei nu au spus asta nicaieri; legat de cifrele masluite, nu au masluit nimic, au avut o documentare slaba sau incompleta la un nivel, nu pentru tot documentarul; va amintesc ca au existat demisii si inca sunt valabile; din pacate; altfel, multumesc ca ati citit!
Vă mulțumesc pentru aprobarea comentariului și pentru răspuns. Că Recorder nu a aflat adevărul, nu-i o mare problemă. Că Recorder aruncă în aer o discuție cu pretenția inițială că a aflat adevărul, tocmai acolo e o problema. Slaba documentare nu constituie vreun pretext al tendențiozității materialului, ba din contra, este incriminant pentru autori în sensul că demonstrează lipsa lor de etică deontologică în privința materialului. Demisiile au legătură cu politicul, mai exact oameni laici sau clerici care gestionează această legătură. Dacă pseudo-documentarul a arătat ceva este că, din păcate, în țara românească, politicul încalecă celelalte domenii și că dacă politicul nu vrea ceva, nu se întâmplă. În afară de aceasta, pseudo-documentarul a fost un atac la adresa BOR sau o metodă de a distrage atenția de la probleme concrete precum inflația, creșterea prețurilor gazelor/energie și nu numai sau mascarada pentru desemnarea premierului și guvernului. Numai bine!
Vă mulțumesc pentru aprobarea comentariului și pentru răspuns. Că Recorder nu a aflat adevărul, nu-i o mare problemă. Că Recorder aruncă în aer o discuție cu pretenția inițială că a aflat adevărul, tocmai acolo e o problema. Slaba documentare nu constituie vreun pretext al tendențiozității materialului, ba din contra, este incriminant pentru autori în sensul că demonstrează lipsa lor de etică deontologică în privința materialului. Demisiile au legătură cu politicul, mai exact oameni laici sau clerici care gestionează această legătură. Dacă pseudo-documentarul a arătat ceva este că, din păcate, în țara românească, politicul încalecă celelalte domenii și că dacă politicul nu vrea ceva, nu se întâmplă. În afară de aceasta, pseudo-documentarul a fost un atac la adresa BOR sau o metodă de a distrage atenția de la probleme concrete precum inflația, creșterea prețurilor gazelor/energie și nu numai sau mascarada pentru desemnarea premierului și guvernului. Numai bine!
si eu va multumesc pentru comentariu si pentru raspuns; respect opinia dumneaoastra, chiar daca nu sunt de acord; nu cred ca „tendentions”e cuvantul potrivit; in mod clar Recorder s-a pozitionat cumva, dar nu i-as acuza de tendentiozitate; cel mult, puteti sa nu le impartasiti opinia; oamenii au ponit de la premisa ca se fac lucruri nepotrivite cu banii publici in structurile BOR si asta le-a fost si concluzia, din pacate; din nou, puteti sa nu o impartasiti;
altfel, sa ne intelegem, BOR nu e egal credinta si Dumnezeu in ecuatia documentarului, e vorba aici de niste oameni care fac niste alageri, atat;
sa fiti bine!!