O poveste de nespus: până la urmă, ce e atât de grozav la UNTOLD?
“Untold! Uitați-vă la toate aceste fețe fericite; acesta este rezultatul muzicii. Cu toții am trecut prin multe, dar acum suntem aici.” (Look at all these happy faces! This is what music does. We all have been through a lot, but we are here now).
Acestea sunt vorbele lui Danny O’Donoguhue, solistul formației irlandeze The Script, trupă care a oferit cel mai viu show în a treia zi de Untold 2021. Cumva, aceasta este cea mai scurtă, dar și cea mai curpinzătoare/ emoționantă/ plină poveste spusă, dar de fapt nespusă (suficient) despre UNTOLD.
Mult mai multe cuvinte nici nu știu cum ai putea să folosești.
Pentru că realitatea e că UNTOLD nu e de povestit în vorbe, ci în emoții. E despre a trăi experiența, despre a te conecta cu tine și cu ceilalți și cu muzica toată și cumva a te simți, măcar pentru o secundă, la fel de cuprinzător ca scena uriașă de pe Cluj Arena. Orice înălțime ai avea. Sau oricât de mare crezi tu că poți să fii.
Recunosc că acum, când festivalul s-a încheiat și a reînceput viața, cu școală și mască și dezinfectant cu tot, îmi e un pic greu să redau povestea UNTOLD. La început am crezut că e de la nopțile nedormite sau de la kilometrii care mă despart acum de Main Stage (scena principală a festivalului), dar realitatea e că, de la un punct încolo, UNTOLD e de trăit. De simțit. E, cumva, acea poveste care merită spusă iar și iar și de multe ori, dar, din anumite unghiuri, mai ales din afară, nu (mai) poate fi zisă. Merită spusă, dar e de nespus. UNTOLD stories (povești de nespus).
Sunt tot felul de opinii despre festivalul Untold.
Mai ales ale celor care nu au fost la nicio ediție. Ce e până la urmă atât de grozav? Se aglomerează orașul de nu ai unde să arunci un ac ardelenesc și bubuie bașii până târziu în noapte. Da! Și nu! Să spui povestea UNTOLD așa e a și cum ai vrea să îți faci ție un autoportret, dar ți-ai poza doar unghia de la degetul mic. Piciorul stâng.
Povestea UNTOLD, de nespus, dar care merită spusă iar și iar, nu începe cu “a fost odată” și nici nu se termină cu “fericiți până la adânci bătrâneți.” Cel mai bine, se termină cu un somn bun, care te resetează pentru încă un an până la un alt festival.
Îmi spunea cineva că UNTOLD e fain dacă ai o gașcă alături de care să te bucuri de el. Și asta. Până la urmă, sau înainte de toate, și de viață te bucuri mai mult, dacă ai oameni faini lână tine, nu? Dar e și mai mult de atât! Povestea UNTOLD e la fel ca și povestea vieții noastre. E cu enorm de multă emoție. E pe bune, dacă e cu prezență. E și cu gălăgie. E cu oameni mulți și unii dintre ei sunt oamenii tăi faini. Și, da, e cu muzică! Dacă vrei, cu cântec!
Un drum cu povești vă doresc! Unele dintre ele, de nespus! #viatacaun festival
Dacă v-a plăcut articolul, sau dacă v-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dați un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să aflați ce mai scriu!
Pe INSTAGRAM mă puteți urmări AICI! Mulțumesc mult!
FOTO: SHUTTERSTOCK/ARHIVĂ PERSONALĂ
Am mai scris și:
DACĂ MĂ IUBEȘTI, LASĂ-MĂ SĂ MĂ DOARĂ! ȘI AI ÎNCREDERE CĂ O SĂ FIU MAI BINE DECÂT BINE!
NE E TOT MAI TEAMĂ CĂ NE PIERDEM LIBERTATEA! ÎNTREBAREA E, NE-AM CÂȘTIGAT-O VREODATĂ?
1 Comment
Pingback: Până la urmă, ce este atât de grozav la Untold? - LaPunkt