Poți să ieși la protest să strigi că îți pasă sau poți să treci testul pandemiei și să arăți că îți pasă
Poți să ieși la protest să strigi că îți pasă sau poți să treci testul pandemiei și să arăți că îți pasă.
Din comunism și din “era celor care nu cuvântă” – așa cum numesc eu perioada în care tăcerea, chiar dacă nu era de aur, era din păcate centură de siguranță – am puține amintiri. Cravata de șoim al patriei, pionier nu am apucat să fiu. Câteva serbări de la grădiniță. Bebelușii primiți cadou de Crăciun de la ultimul Moș Gerilă din viața mea. Apoi a venit Moș Crăciun. Așa cum a venit și libertata într-o altă societate. Nu voi comenta conceptul extins al libertății . Cel puțin principial și constituțional am fost un copil, mai târziu adult, crescut într-o societate liberă.
Tocmai de asta nu voi arunca nicio piatră către cei care, zile la rând, au ieșit la protest când o țară întreagă stătea închisă în casă.
Nu-i voi numi nici căpșunari, nici mămăligari, nici analfabeți. Și nici nu o să dau în urma lor cu un puf de dezinfectant. Cred că trebuie taxate pe loc orice derapaj împotriva cadrelor medicale – oameni care nu mai au viață de mai bine de un an ca să ajute alte vieți. Orice act de vandalism trebuie să intre sub incidența legii. Dar eu nu voi condamna dreptul unor oameni de a-și spune of-ul, atâta timp cât știu de ce o fac. Sper.
Faptul că nu condamn, nu înseamnă însă că și cred că energia acestor proteste va aduce „mai bine”. E prea multă frustrare, și de-o parte și de alta, uneori dusă chiar la nivel de ură și dezgust.
Tocmai de asta, respect dreptul oricui de a-și spune părerea – în acest caz prin protest.
Dar, dacă tot e vorba de opinii, a mea e că un astfel de protest, ca efect, în situația actuală, e pistol cu apă. Nedezinfectantă!
Trăim vremuri cum nu am mai avut niciodată și cred că e cazul să ne gândim la soluții de acțiune mai mult ca niciodată. Să ne facem planuri și să…acționăm. Prin tot ce facem, să ne FACEM și să le FACEM celor din jur viața mai bună. Că material de lucru pentru mai bine avem, Slavă Domnului.
Cred că sunt două niveluri la care e nevoie să lucrăm:
- În plan persoanal- in viața noastră și a celor dragi, cu tot ce e nevoie să facem ca să le îmbunătățim. Aici fiecare știe, chiar dacă nu vrea să știe, măcar un lucru pe care l-ar putea face.
- În plan social – să facem lucruri care, prin acțiunile noastre, ajută pe cineva sau ceva. Fie că e ceva simplu de pus în practică, precum o donație, fie că mergem să curățăm Lacul Morii, fie că ne implicăm într-un proiect și mai mare precum cel derulat de Crucea Roșie România.
Campania lor de informare și de conștientizare, realizată în vederea limitării infectării cu virusul SARS-CoV-2, se adresează celor mai vulnerabili români.
E vorba de persoane fără venituri, fără educație, fără sprijin. 470 voluntari de Cruce Roșie, instruiți prin sesiuni speciale de informare, au străbătut toate județele țării. Au vorbit față în față cu oameni, le-au distribuit pachete și i-au ajutat cu informații.
220,000 de persoane din 780 de localități izolate au fost deja vizitate de voluntarii Crucii Roșii Române. Dintre ele, 43,000 au fost elevi care au participat la sesiuni de educație pentru sănătate și au beneficiat de sprijin emotional. Au fost distribuite persoanelor vulnerabile 10,000 de pachete cu produse de igienă și au fost diseminate 330,000 de materiale informative tipărite.
Dacă vreți să aflați cum vă puteți implica și sprijini acțiunile lor, vă invit, cu drag, AICI.
Eu cred că, prin implicarea și sprijinirea unei cauze care face societatea și lumea mai bună, chiar și cu un pas, o să ne facem noi viața mai bună. Chiar și prin satisfacția absolut imediată că suntem pro-bine. Dacă funcționăm focusați pro ceva mai bun, și nu împotriva a ceva, chiar cred că o să ieșim din asta. Mai frumosi. Mai buni!
Să fiți bine!
Dacă v-a plăcut articolul, sau dacă v-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dați un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să aflați ce mai scriu!
Pe INSTAGRAM mă puteți urmări AICI! Mulțumesc mult!
Am mai scris și:
BRAND DE ȚARĂ: GURA MARE, BURTA ȘI MAI MARE?
DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?
Foto: Shutterstock/ Crucea Roșie Română
4 Comments
Protestul si speranta, doua dintre putinele lucruri care le-au mai ramas oamenilor in prezent. Daca ar iesi la fel de multi oameni ca in ’89, lucrurile s-ar mai schimba. Nu mult, dar nu ar mai fi ca acum. Totul este facut de mantuiala, aiurea, de parca ce viseaza noaptea, pun in aplicare ziua. Sincer!
De ce nu ies la fel de multi oameni ca la revolutie? De frica sau din indiferenta: „lasa pe altii sa iasa, ca vedem apoi si noi ce facem”, zic multi care au trait si vremurile din 1989.
In vremea comunismului, o femeie s-a urcat pe o gramada de lemne, din curtea unei biserici, si a avut curajul sa il injure pe Ceausescu asa cum a vrut ea. A doua zi a fost arestata si a facut 30 de zile de puscarie. Azi se scriu pe internet atatea lucruri despre toti si nu se intampla mare lucru.
O alta problema sunt pensiile speciale. Toata lumea spune ca trebuie sa fie eleminate, numai ca … ecoul se pierde undeva in departare: cainii latra, ursul merge. Cati bani ar ramane la buget si cate lucruri bune s-ar face, dar … cu cine??
Am scris mai sus despre „lucruri de mantuiala” si acum revin. Guvernul a spus ca ofera tablete elevilor pentru orele online, iar la un liceu important au ajuns niste tablete atat de „bune”, ca nici la wi-fi nu s-au conectat, ce sa mai vorbim despre orele online. Si atunci, ce e de facut?
Cand a fost ales prima data actualul presedinte, salariul sau era de 140 de milioane de lei/luna. In prezent este de 260 de miloane de lei/luna. Salariul meu nu a crescut in acelasi mod (nu aceeasi suma, sa ne intelegem!) pana in prezent si in situatia mea mai sunt cateva milioane bune de romani. Deci? Intrebari fara raspuns, proteste fara rezultat. Dar cand cineva, ca Mihai Traistariu, posteaza pe net ca mai are in cont doar 4000 de lei si nu stie ce o sa faca dupa, atunci iti dai seama ca lucrurile se vor inrautatii. Chiar si petitiile artistilor din muzica, teatru sau cinema, au ramas fara rezultat. Chiar asa … ??
Cam prin luna mai, a anului trecut, vorbeam cu un prieten, a carui sora este medic la un spital important din Bucuresti, si imi spunea ca sora lui sta cate o saptamana, doua sau chiar o luna in spital, fara sa aiba voie sa mearga acasa. Avea asigurat totul, dar ea trebuia sa stea echipata cate 8 sau 12 ore pentru a trata bolnavii de Covid, de aceea si eu am un respect urias pentru acesti oameni care lupta cu viata lor ca sa salveze alte vieti.
Nu stiu daca in acest moment curatarea Lacului Morii este o prioritate pentru cineva, mai ales ca imi aduc aminte de un moment comic in care Catalin Oprisan a facut mai multe glume, presarate cu umor negru, la adresa apei calde si a caldurii, care se cam lasau asteptate de ceva timp, spunand ca o sa isi ia o bucata de sapun de casa si merge pe malul lacului ca sa se spele. In acel moment, pe ecranul unei plasme din platou era o poza cu mesajul: „A VENIT APA CALDA? A VENIT, DAR E RECE!”.
Nu stiu cum o sa fie finalul acestei perioade din viata noastra, dar la fel ca toti si eu sper in ceva mai bun, care „sa repare” tot ceea ce a stricat acest virus.
Sanatate multa si bafta in continuare!
multumesc tare, tare mult pentru comentariu; inteleg vizunea ta despre protest, dar eu raman la ideea ca e nu e o solutie acum; in ceea ce priveste curatarea Lacului Morii, e o prioritate cel putin pentru cei care stau in apropiere:) si a trebui sa fie, ca perioada asta ne-a aratat cat de importanta e natura de fapt
Ce-mi place de tine,Maria!:)
multumesc frumos, Dan!