O fată de 16 ani, mamă din nou! Un copil de 13 ani naște un copil! De ce ne sperie cuvântul cu „S”?
S…Hai că se poate! S-E…X. SEX! A durut? Da? Da. Știu!
O adolescentă de nici 14 ani, un copil de 13 ani și șapte luni de fapt a adus pe lume un alt copil. A ascuns sarcina nouă luni de familie și a ajuns la spital după ce i-a spus mamei că are dureri abdominale. O altă adolescentă a născut a doua oara, la 16 ani. Poveștile nu sunt de câtiva ani sau de câteva decenii, sunt de câteva zile! Prima s-a întâmplat la Buzău, a doua la Iași. Ambele în țara unde copiii nu au voie să învețe despre S-E-X, pentru că e „rușinos”. Dar nu ne e nici jenă, nici rușine că se întâmplă așa ceva! De ce ne-ar fi? Se întâmplă la alții, nu? Copilul nostru niciodată nu ar….Nu ar…ce? Mi-aș dori, chiar mi-aș dori ca cineva foarte vehement împotriva educației sexuale în școli să continue fraza…Eventual un părinte care îmi spune că eu nu sunt încă mamă, deci nu știu cum e…
Pentru că l-aș întreba de pe acum: ce nu știu?
Cum vin pe lume copiii pe care noi încercăm atât de mult să îi protejăm de cuvântul sex?
Ce nu știu? Cum e să ai traume la acest capitol? Hai să vă spun altceva! Nu cunosc pe nimeni, pe NIMENI, și o spun foarte asumat, pe nimeni cu care să fii vorbit mai deschis despre sex care să nu aibă traume. Să nu aibă sau să nu fi avut frici! Răni! Închise, încă deschise…Condiționări….Idei preconcepute. Sau pe care mintea lor le-a realizat a fi preconcepute, dar subconștientul lor încă nu a făcut un declic pentru transformare. Voi știți pe cineva?
Mi-aș dori să nu le am. Aceste traume. Da, legate de sex! Dar sunt acolo!
Când am scris despre necesitatea educației sexuale în școală, am avut parte de unul dintre cele mai citite articole. Am avut și comentarii publice, dar multe private. Unii au ales să îl citească, așa cum s-ar spune, „cu lumina stinsă.” Că facem si vorim despre sex în… tăcere absolută. Și da, dacă vă întrebați acum dacă nu mi-a făcut rău stomacul tumbe cât timp am scris SEX de 7 sau de 8 ori până acum, o să vă spun că da! Dar mi-aș fi dorit să nu! Făceam același lucru dacă mă întrebați de temperatura de afară? Voi ce credeți?
Și nu, nu am făcut ore de educație sexuală la școală. Dar vă garntez că, din clasa mea de 40 de elevi din generală, cam…40 aveau revista Bravo pe sub bancă. Unde erau da, două pagini de educație sexuală. Am zâmbit și nu am înțeles atunci când unchiul meu, chiar mai tânăr la acea vreme decât sunt eu acum, mi-a zis că „Dacă erau reviste din astea pe vremea mea, ce bine era. Altfel stătateau lucrurile.”
Acum înțeleg ce voia să spună…
și i-aș spune și eu verișorului meu, adică fiul unchiului meu, încă elev la liceu data asta: „Dacă și pe vremea mea se făcea educație sexuală…” Dar, ce să vezi, nu prea pot să îi spun asta, pentru că nici pe vremea lui, la fel ca și în a mea, nu se face. Super!
Iar revistele de sub bancă de ieri, devenite internetul „răsfoit” de azi, nu vindecă, nu alină, nu educă real. Nu cresc adulți sănătoși, îți arată doar informativ niște poze și niște date. Bune și alea, o să ziceți, în lipsă de altceva, dar fix așa se propagă mai departe ideea că sexul e o chestie ascunsă și mai ales de ascuns. Fix așa se pierd cuvinte importante, altfel sinonime cu sexualitatea, cum ar fi „consimțământ”, „initimitate”, „apropiere”, „conexiune”, „bucurie”, „plăcere.” Observați că am scos termenul de „iubire”. Am făcut-o intenționat, pentru că discuția mergea în alt registru. Deși, voi lăsa aici întrebearea deschisă: chiar credeți că iubirea bărbat-femeie e autentică în lipsa sexualități sănătoase? Cum spuneam, las întrebarea deschisă…
La înșiruirea de sinonime pentru sex și sexualitate am folosit însă cuvântul „plăcere”.
În dicțtionarul multora, deși ne aflăm în 2021, termenul de „plăcere” e definiția a tot ce s-a spus despre păcat. Greșeală. Rușine. Am auzit de mai multe ori, pe diferite tonuri – că suntem singura specie care face sex pentru plăcere. Sigur, discuția e una legitimă la nivel științific și rămâne încă deschisă, cu diferite argumente și exemple pro și contra. Eu recunosc că nu mi-am întrebat cățelul familiei când am fost în vacanța de Crăciun ca să știu dacă suntem sau nu singura specie. Așa că zâmbesc când cineva aduce vorba, dar mi se cam strepezește zâmbetul când simt că în multe cazuri un fel de dezaprobare la adresa speciei umane însoțește panseul.
Stau și mă gândesc, și mă includ și pe mine aici, că și eu am probleme și pitici, v-am spus…
de când e plăcerea sau căutarea ei o problemă cauzatoare de vinovăție și pedeapsă? În multe cazuri, autopedepsire. Nu preamăresc aici hedonismul dus la extrem, dar, serios, de când a simți plăcere e un păcat în viața asta? Unii vor spune că de când cu religia, alții că de când cu lumea, și răspunsurile pot continua și varia, fiecare cu un anumit tip de adevăr înăuntru. Cert e că detractorii educației sexuale roșesc numai când aud cuvântul plăcere.
Tot cei care nu înțeleg necesitatea educației pe acest subect, ba chiar sunt vehement împotrivă bat cu pumnul în masă și spun că ne pervertim copiii și adolescenți. Și da, prin acest simplu argument, dau ei sinonime pentru sexualitate, sinonime care vor merge, din păcate, generațional, mai departe. Sinonime ca „perversitate”, „rușine”, „vinovăție”, „teamă.”
Și uite așa, din păcate – și mi se strânge rău sufletul când spun asta – cu atâta vinovăție și rușine în brațe, copile de 13 ani și șapte luni vor continua să ducă pe lume un copil. Iar adolescente de 16 ani vor naște a doua oară…
Dacă v-a plăcut articolul, sau dacă v-a adus ceva, orice, m-aș bucura să îmi dați un LIKE AICI, PE FACEBOOK, să aflați ce mai scriu!
Pe INSTAGRAM mă puteți urmări AICI! Mulțumesc mult!
Am mai scris și:
BRAND DE ȚARĂ: GURA MARE, BURTA ȘI MAI MARE?
DESPRE RESPINGERE: SUNT CRISTINA ȘI AM FOST ȘI RESPINSĂ! ȘI DOARE! ȘI CE DACĂ?
FOTO: SHUTTERSTOCK
2 Comments
Citind primul rând al articolului tău, mi-am adus aminte de un număr de magie, al lui Robert Tudor, făcut de Revelion, când a invitat-o pe Vlăduţa Lupău să aleagă o carte de joc. Un tânăr ţinea un şir de cifre, de la 1 la 7, cifre scrise pe coli A4, în spatele fiecărei cifre fiind scris un mesaj dintr-un cuvânt.
A ales cartea pe care scria cifra 3, iar în spatele cifrei era scris cuvântul „îmbrăţişare”, restul cifrelor având scris cuvântul „sex”. La finalul numărului de magie, artista a declarat: „Nu mi-aş fi dorit să îl cunosc în alte circumstanţe!”. :)))
În continuare, articolul mi-a trezit amintiri plăcute, amuzante, într-un cuvânt, MEMORABILE, prin menţionarea titlului celei mai cumpărate reviste din gimnaziu şi liceu: revista BRAVO! Eu cumpăram Tv Mania sau Tv Satelit, pentru că eram îndrăgostit de filme (ca şi acum!), colecţionam poze cu actori sau pagini întregi cu diferite informaţii despre filme (modul cum au decurs filmările, accidentări ale vedetelor, etc), dar asta nu însemna că nu făceam schimb de „marfă”, iar paginile „speciale” erau îndelung vizualizate, ba chiar făceam şi paralelă între ce a fost data trecută şi ce era atunci. Bineînţeles, că numărul următor era vânat de la prima oră, iar procedeul se relua: citit şi comparat.
Am citit ceva cărţi despre acest domeniu, atât de natură medicală, cât şi religioasă, adică cele care se referă la o viaţă de cuplu cât mai durabilă. Ce pot spune despre aceste domenii este faptul că se completează unul pe celălalt, în anumite momente, dar în altele nu: de exemplu, medicina acceptă întreruperea sarcinii, pe când biserica o interzice, spunând să facem atâţia copii câţi ne dă Dumnezeu, pentru că tot el va avea grijă să nu ducem lipsă de ceea ce avem nevoie. Practic, biserica recomandă relaţiile dintre soţi marţea şi joia, deoarece trebuie să existe 3 zile de „curăţenie fizică” înainte de a participa la slujba de duminică.
Job-ul pe care îl am îmi oferă posibilitatea să interacţionez destul de des cu oamenii şi pot spune că m-am confruntat cu vreo 3 cazuri similare cu ce ai prezentat. Toate cele 3 cazuri au avut loc când fetele au împlinit 14 ani, iar acest lucru a mirat pe unii, mai puţin pe mine care le zisesem dinainte, dar ele mi-au zis că „nu sunt sănătos”. De unde ştiam? Din comportamentul şi atitudinile pe care le manifestau la şcoală şi după ore.
După 1 an, le-am reamintit, iar una a răspuns „Asta e, domnul!”, iar alta a zis „Nu ştiţi dvs ce greutăţi sunt în familia mea!”… păi, dacă erau greutăţi aşa mari, trebuia să le mai amplifici şi tu??
Urmăresc cu mare drag emisiunea „La Măruţa”, iar când au fost invitate Graţiela Duban şi soţia lui Natanticu am râs cel mai mult. De ce? Una dintre întrebările moderatorilor a fost legată de filmele XXX, iar Graţiela a spus că soţul ei se uită destul de des şi o pune şi pe ea să se uite, mai ales că cei doi au şi un joc erotic al lor. Deşi toţi şi-au dorit amănunte despre jocul erotic al celor doi, ea nu a putut dezvălui prea multe din cauza orei de difuzare a emisiunii.
Ca să introduci educaţia sexuală în şcoală, ar trebui să fie implicaţi o „armată” de specialişti care să creeze manuale pentru fiecare tip de vârstă, cu noţiuni teoretice specifice nivelului de pregătire al elevului, care să îl ajute să nu se ruşineze atunci când vorbeşte despre ceea ce a învăţat, nu cum se agita dl Selly pe la tv că vrea schimbare în învăţământ, dar el ia amendă de la poliţie pentru party de ziua lui.
Probabil, cineva a făcut o glumă cu el legată de învăţământ, iar el a luat de bun ce a zis, că se cam agită pe la tv mai ceva ca bilele de la 6 din 49.
Referitor la întrebarea lansată de tine – „chiar credeți că iubirea bărbat-femeie e autentică în lipsa sexualități sănătoase?” – eu cred că răspunsul este DA. Relaţia dintre bărbat şi femeie se bazează pe iubire, sinceritate şi respect, restul lucrurilor bune venind de la sine. Femeia trebuie iubită, respectată şi ajutată de fiecare dată când are nevoie, trebuie să fii umărul pe care ea plânge sau braţul de care se agăţă fără a se gândi că acesta va ceda. Apoi, iubirea femeii se va întoarce spre bărbat în semn de mulţumire, astfel creându-se acea „iubire fără margini”.
Îmi amintesc de un banc pe care l-am auzit pe când eram la liceu şi care spunea: un orb mergea singur pe un drum de ţară, pe unde se aflau numai terenuri agricole. La un moment dat, se întâlneşte cu un tânăr care îl întreabă:
_ Unde ai plecat, măi, orbule, singur? Dacă te rătăceşti?
_ Eee, fiule, mă duc să îmi vizitez nepoţii, a răspuns orbul.
_ Dar d-ta eşti orb, cum de ai copii?
_ Când eram tânăr, îmi plăcea să colind peste tot şi tot mergând aşa peste dealuri am dat de o femeie care săpa la porumbi… şi uite aşa am 2 copii!!! :))))
Sănătate şi multă baftă în continuare!!!
„Referitor la întrebarea lansată de tine – „chiar credeți că iubirea bărbat-femeie e autentică în lipsa sexualități sănătoase?” – eu cred că răspunsul este DA.”
Eu cred ca nu:) Dar iti respect punctul de vedere.
Altfel, multumeeeesc pentru comentariu si sa ai o primaara frumoasa!