DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​

Sunt aspecte în chimie care mă depășesc-inclusiv în cea dintre doi oameni (SÎC). Sunt însă de acord cu “nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!” E adevărat, înțeleg asta în felul meu! (Foarte) personal! Cred că toți suntem povești care se rescriu permanent, într-o continuă dezvoltare (foarte) personală! Iar aici,  “fotografiem” aceste povești în cuvinte!

razboi 1

„S-a întâmplat! E război!” – Acesta e un articol pe care nu știu cum să îl încep și pe care nu mi-aș fi dorit să îl scriu niciodată. Așa cum, atunci când m-am trezit dimineață și mi-am deschis telefonul, am vrut să îl închid și să mă culc la loc. Sună familiar?

Nu vreau să scriu chestii siropoase sau plângcioase sau furioase, pentru că realitatea e că încă nu m-am dezmeticit și încă nu știu ce simt . Sună familiar?

Am o prietenă în Kiev, Natasha. Sau poate prietenă e mult spus, amică, ne cunoaștem de puțin timp. Avem însă povești importante în comun. Imediat după vestea legată de război (?!) mi-a venit în gând și voiam să îi scriu. Nu știam însă cum să încep. Mi-a scris ea întâi.

„S-a întâmplat! E război!”

Natasha are 32 de ani, e o fată extrem de sensibilă și s-a implicat mult timp ca voluntar în acțiuni care să ajute Ucraina și să oprească ce se întâmplă acum. E frumoasă și sensibilă. E foarte inteligentă și totuși încă nesigură pe ea. Și, printre altele, visul ei e să meargă în Statele Unite ale Americii. Săptămâna trecută îmi povestea că vrea mult să își ajute mama cu niște probleme pe care le are aceasta din urmă.   Tot săptămâna trecută îmi spunea că e încă linște în jurul ei, dar că, citez, “nimeni nu știe la ce să se aștepte de la tiran.”

Citește mai departe
suficient 1

Ești mic, nu ai mai mult de 12 ani.  Profesorul oprește catalogul fix la litera ta! Panică, panică, panică! Degeaba ai făcut tu toate lecțiile la celelalte materii, fix pe asta ai sărit-o! Și fix azi a nimerit la pagina ta în catalog. Și îi ascultă pe toți de acolo. Iar tu ai iar golul ăla în stomac. Și îți vine să o iei la goană. Dacă te mai și așteaptă cineva acasă să îți verifice carnetul de note, stomacul tău habar nu are ce-o să zică. De ce nu ai învățat suficient?

Ești poate un pic mai mare – sau nu- și îți place al naibii de mult de X. Dar X nu are ochi, tot la naibii, decât pentru Y. Și ai mereu golul ăla, știi tu care, în stomac. Și te-ai tuns degeaba cu freza aia șmecheră, și ți-ai dat degeaba toate economiile pe blugii mișto, că X…tot degeaba. Și tu iar nu ai făcut suficient.

Și acum ești adult. Și iar ai uitat să pui benzină. Și iar nu ai apucat să cumperi pâine. Iar nu ai băut suficientă apă. Nu ai făcut sport . Ți-ai pătat bluza. Ai greșit și a aflat șefu’. Sau nu aflat, dar știi tu! Ai spus o tâmpenie și EL sau EA s-a supărat. Sau, mai rău, ai făcut prea multe tâmpenii, sau prea puține, sau nimic, sau habar nu ai ce și a plecat de tot. Sau nu a venit niciodată. Că nu te-a văzut. Sau dacă te-a văzut, nu te-a plăcut. Nu ai fost și nu ești suficient(ă) !

Citește mai departe

NOTA: Acest articol trebuia să fie despre anul nou și rezoluții de an nou. Și de ce merg! Și mai ales de ce nu merg… O să urmeze….Am realizat însă că, înainte de a stabili cine vreau să fiu  – adică rezoluțiile – și înainte de a mă lămuri de ce naiba nu merg încă, e cazul să știu să răspund clar la întrebarea “cine sunt eu acum.” Tu cine ești? De aici pornește cine vreau să devin/ vrem să devenim…

De-a lungul vieții, atât pe plan personal, cât și personal, am adresat, sub diferite forme, întrebarea “cine ești tu?”

Atunci când discuția nu era una de complezență, despre cine ești și dacă mai plouă afară, răspunsul era întâi tăcerea. Multor oameni le e greu să răspundă din prima. În plus, prin natura meseriei, le-am cerut multora să se descrie – în scris sau în poveste spusă. Dacă aș avea un bănuț de aur pentru fiecare moment în care mi s-a răspuns întâi cu un ridicat de umeri și tăcere, și abia mai apoi cu ceva concret, acum aș fi la fel de confuză în fața întrebării “cine sunt eu”, dar măcar aș fi o tipă confuză și putred de bogată.

Citește mai departe
MINCIUNA 1

De când a apărut investigația “Clanul Marelui Alb”, discut cu cei cu care interacționez și despre asta. Am analizat investigația din punctul de vedere al românului care a ales, acum mulți ani, să rămână în România. Deși avea ocazia concretă să plece. Apoi a creștinului-ortodox botezat, dar și cu propriile convingeri legate de credință. Chiar și din locul omului care a cunoscut si persoane care s-au ales cu bani, dar si cu dileme emoționale. Și, mai apoi din perspectiva cuiva care a fost câțiva ani reporter și lucrează în presă de aproape jumătate de viață.

Investigația marca Recorder, dezvăluie modul în care sunt atrași și cheltuiţi banii publici de către Biserica Ortodoxă Română.  Sau, cel puțin, la nivelul la care ne aflăm acum, de anumite părți din structura BOR. Pentru că Biserica Ortodoxă Română nu își asumă actele și spusele individuale ale celor din filmări.

Citește mai departe
Untold story

“Untold! Uitați-vă la toate aceste fețe fericite; acesta este rezultatul muzicii. Cu toții am trecut prin multe, dar acum suntem aici.” (Look at all these happy faces! This is what music does. We all have been through a   lot, but we are here now).

Acestea sunt vorbele lui Danny O’Donoguhue, solistul formației irlandeze The Script, trupă care a oferit cel mai viu show în a treia zi de Untold 2021. Cumva, aceasta este cea mai scurtă, dar și cea mai curpinzătoare/ emoționantă/ plină poveste spusă, dar de fapt nespusă (suficient) despre UNTOLD.

Citește mai departe
femeie burka 1

„Ești femeie, stai deoparte!” Asta i-au spus unei jurnaliste CNN bărbații talibani care păzesc palatul prezidețial din Kabul.

Clarissa Ward era îmbrăcată complet în negru și purta un hijab pe cap. Deci respecta tradițiile locului. Chiar și așa, e femeie. Așa că, să stea deoparte!

Suntem în anul 2021, secolul XXI după Hristos – deci anii s-au numărat și înainte – iar femeile încă mai au, din perspectiva multora, ceva drum de parcurs, până la statutul de oameni.

Citește mai departe

PODCAST:

Pentru cine e Brio Challenge sau Olimpiada Digitală de MATE? Pentru tine, dacă ești încă la școală sau pentru elevul sau copilul tău dacă matematica e ECHIVALENTĂ cu PASIUNE! Dacă GEOMETRIA și ARITMETICA dau la ADUNARE cu PLUS! Dacă există dorința găsirii unei SOLUȚII pentu orice PROBLEMĂ – mai ales când PROBLEMA include NUMERE, evident!

Brio Challenge, Olimpiada Digitală de MATE, este deja la ediția a 2-a și este un concurs deschis tuturor copiilor pasionați și buni la matematică, de la clasa I până la clasa a XII-a.

Citește mai departe
ABC-ul Liberalizării

ABC-ul Liberalizării, de la E.ON, răspunde întrebărilor din titlu și e pentru mine un manual pentru mai binele meu.

Mie îmi e teamă să aleg și îmi e frică să fac schimbări. Dar știți ce mă neliniștește mai tare? Să nu aleg și să nu fac schimbări. În puterea de a alege, în posibilitatea de a schimba, găsim „mai binele” nostru.

Cum fac totuși să aleg și să schimb –repetiția e intenționată, dacă îmi e teamă? Răspunsul e simplu: mă informez. Din păcate însă, ca să am un manual cu informații, de cele mai multe ori, trebuie să îl scriu eu, cu cerneala propriilor neuroni. Sau cu fumul lor, ca să fac haz de creierul meu încins.

Acum însă am parte de ceva diferi: am un manual gata făcut, pentru o decizie pe care vreau să o iau. De ceva vreme, pentru că sunt tot mai atentă la finanțele mele, vreau să fac o schimbare avantajoasă pentru mine în ceea ce privește facturile pe care le plătesc pentru energia electrică și gazele consumate. Se promovează intens liberalizarea pieței de energie electrică și liberalizarea pieței de gaze naturale. Mai precis, de la începutul lui 2021, pentru energia electrică și chiar de la 1 iulie 2020 pentru gazele naturale, prețul nu mai e stabilit de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Citește mai departe
domenii Internet personalizate

Podcast

Mi-am dorit mult să îmi creez un blog. Îmi place să scriu și să citesc de când am amintiri clare. Am făcut asta întâi pe băncile școlii sau pe marginea patului din copilărie, mai apoi în birourile de la muncă, în apartamentul meu de adult, în metrou, în mașină ca pasager, în avion, în parc. Pe laptop, pe telefon, pe agende, pe colțuri de chitanțe, pentru vreo idee creață. Când însă mi-am făcut serios un blog care să mă reprezinte, am știut că, deși pot continua să scriu de oriunde, nu pot publica mesajul meu ORIUNDE.Așa a început căutarea unui domeniu Internet potrivit. Primul pas.

Citește mai departe
imiplicare

Poți să ieși la protest să strigi că îți pasă sau poți să treci testul pandemiei și să arăți că îți pasă.

Din comunism și din “era celor care nu cuvântă” – așa cum numesc eu perioada în care tăcerea, chiar dacă nu era de aur, era din păcate centură de siguranță – am puține amintiri. Cravata de șoim al patriei, pionier nu am apucat să fiu. Câteva serbări de la grădiniță. Bebelușii primiți cadou de Crăciun de la ultimul Moș Gerilă din viața mea. Apoi a venit Moș Crăciun. Așa cum a venit și libertata într-o altă societate. Nu voi comenta conceptul extins al libertății . Cel puțin principial și constituțional am fost un copil, mai târziu adult, crescut într-o societate liberă.

Citește mai departe