DEZVOLTARE (FOARTE) PERSONALĂ​

Sunt aspecte în chimie care mă depășesc-inclusiv în cea dintre doi oameni (SÎC). Sunt însă de acord cu “nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!” E adevărat, înțeleg asta în felul meu! (Foarte) personal! Cred că toți suntem povești care se rescriu permanent, într-o continuă dezvoltare (foarte) personală! Iar aici,  “fotografiem” aceste povești în cuvinte!

poza supereroine

O să fie un 2020 magic! O să fie cu dragoste, multă dragoste, foarte multă dragoste! Cu reușite profesionale, cu mult, foarte mult râs! Cu sănătate, cu aventură, cu sport, cu sex (pam pam), cu zboruri cu avionul în locuri faine și foarte faine! Cu oameni noi, cu prieteni vechi, cu haine la modă, cu spectacole, concerte, piese de teatru, cărți și cursuri. O să fie anul în care eu o să învăț să conduc fără să fiu etichetată drept “gagicuță la volan”! Și o să ajung să gătesc bine de tot! O să fie cu mult curaj, multe mari schimbări, cu mult sens și cu dragoste! Și dacă nu am zis dragoste, hai să zic: cu dragoste!

Bun, am stabilit, da?

V-ați dat deja ochii peste cap? Mă refer la voi, toți “realiștii”, toți pesimiștii, toți “nu-le-poți-avea-pe-toate-în-viață”, toți cei speriații de bombe (ca mine), cu subconștient de victimă (ca mine), cu traume și frici (ca mine).

Așa că să continuăm! O să fie un 2020 cu multe dificultăți! Cu frici, blocaje, limitări, probleme ivite din senin! Cu multe momente în care o să îmi vină/ îți vină să strâng(i) de gât pe toată lumea! Cu lacrimi vărsate în singurătate și înghițite în public! Cu multe clipe în care te simți…gol! Sau înghețat! Sau și gol și înghețat! Știți momentele acelea în care simți că ești paralizat pe dinăuntru și nu trece nimic, băi, dar nimic? Poate doar durerea, asta dacă ai curajul să lași ceva să treacă? E, o să fie și cu acele momente!

BAU! V-am speriat?

Știu, și eu pe mine! Dar, mda, o să fie ȘI cu acele momente! Știu, legea atracției (în care și eu cred), adepții gândirii pozitive (pe care și eu o testez, cu limite), afirmațiile și rezoluțiile de an nou nu includ astfel de viziuni! Știu, știu, hai să nu ne focusăm pe ce nu o să meargă, hai să vedem DOAR ce e bun! HM! (interjecție care exprimă neîncredere, nu firmă de haine).

Citește mai departe
vot suedezi 1

Când eram mică am vrut să fiu, pe rând, nevasta lui Bobby Ewing, iubita lui Zorro, Monica din “La Medeleni”, Sailor Moon și unul dintre Cireșarii lui Chiriță. Când m-am făcut (mai) mare, mi-am dorit să ajung, în ordine cronologică: belgiancă, spaniolă și americancă. Am rămas româncă! Între timp, însă, tocmai când am început să dau al meu vot sufletesc (sîc) României, pare că din ce în ce mai mulți conaționali se visează…altceva.

Citește mai departe
elena lasconi violenta 1

Bătaia nu e ruptă din rai, e ruptă din suflete care au devenit mici, pentru că nu au știut și nu le-a învățat nimeni cât de mari pot să fie! Într-o societate în care Pravila lui Vasile Lupu, care reglementa MODUL în care bărbatul își putea bate nevasta, a fost în vigoare secole întregi, începem în sfârșit să ne trezim. Iar acum, dacă Dumnezeu, psihologul, rudele și chiar victima îl pot ierta pe agresor, legea nu o mai face! Mai sunt însă multe de înțeles. Și de vindecat!

Campania “Femeia ca o pradă”, inițiată la PRO TV de Elena Lasconi, fotografiază o realitate care doare mai tare ca un pumn! La fiecare 30 de secunde, undeva în România, o femeie e agresată, bătută, abuzată. În timpul pe care îl petreci tu ca să citești acest material, mai multe suflete, se fac țăndări. Cel mai probabil, nu pentru prima dată…

Citește mai departe
cursurile Essence 1

Când eram mică, eram de multe ori, de foarte multe ori, de prea multe ori, nefericită. Îmi doream să cresc mare, să port tocuri înalte și rochii frumoase. Să mă dau cu parfum și să acopăr, cu zgomot de tocuri cui și note de trandafir și iasomie, mirosul și zgomotul unei copilării mai puțin idilice.

Am crescut și, deși ai mei stilettos mă înalță mult peste 1, 80, m-am trezit că mă simțeam mică. Mică, mică, foarte mică, în fața unei lumi prea mari. Chanel, Lancome și Givenchy își făceau bine treaba. Dar efervescența florilor de portocal din Gabrielle, fructele și florile din La vie est belle și vanilia din Ange ou demon puteau să acopere, dar nu să facă să dispară mirosul de suflet ars din interiorul meu.

Citește mai departe
cum sa iei decizii 1

Sau rețeta curajului, pe scurt: cum să iei decizii atunci când te paralizează frica de a decide?

Știți poveștile acelea cu prințesele care își trăiesc viața într-un turn și așteaptă să hotărască cineva pentru ele când e momentul să fie salvate? Era cât pe aici să fiu una din ele toată existența mea….

Când eram mică, deciziile mele erau limitate la ce carte citesc în continuare, cu ce păpușă mă joc și…și cam atât. Părinților mei le era teamă mereu că aș putea greși undeva, așa că hotărau ei pentru mine. Am fost o mică prințesă într-un turn de sticlă și era cât pe aici să devin un fel de prințesă-babetă într-un (bloc)  turn de pe undeva din Militari, București.

La 23 de ani am aflat că mă confrunt cu probleme de sănătate, așa că, de frică să nu mă sparg ca un bibelou, m-am auto-îndesat în turn și nu am mai ieșit de acolo vreo câțiva ani. Tot ce făceam era să muncesc de dimineața până seara, în așa fel încât ajunsesem să îmi trăiesc viața ca pe un job de dus la bun sfârșit. În afara serviciului nu îmi asumam niciun risc, nu simțeam, nu trăiam, nu iubeam și nu iubeam viața. Cum am ieșit? A fost un proces lung, dureros de dureros de multe ori, frumos de frumos de atâtea ori.

Citește mai departe

Hait! Iar unul din momentele acelea în care mă întreabă cineva câti ani am și spun că eu sunt „femeie la (peste) 30 de ani” şi… ŞOC, ŞOC, ŞOC!

femeie 1

Deşi nu am prins inventarea penicilinei, nu am fost colegă cu Traian Vuia și nici nu am mânat oile și românii la independență cu Badea Cârțan, mi se întâmplă des ca atunci când spun că am 35 de ani, să se reacționeze ca și cum l-aș fi cunoscut pe Burebista. O.K, poate nu pe el, pe nepotu-su’! De data aceasta, se declară surprinsă și jenată ca s-a purtat prea familiar și nu „m-a domnit”, o fata obscen de tânără. E prea simpatică să mă supere și cu înțelepciunea vârstei (SÎC), o înțeleg când zice: “Nu mă așteptam, nu arați, nu pari etc.

Citește mai departe
Cristina Maria-despre frica 1

Frica? Știți ceva? Chiar îmi e frică, fix în acest moment. Îmi e groaznic de frică să scriu despre frică…

Nu știu încă dacă și cât de adevarată e filosofia cu reîncarnarea și cu luatul unei lecții neînvățate dintr-o viață în alta..Încă cercetez și asimilez teoria… Dar dacă e, cred ca eu în prima viață am tot fost alergată de strănepoți ai dinozaurilor și am murit de frică. Și după, cam în toate celelalte vieți, cineva mă alerga sau bântuia sau amenința sau ceva nasol și eu muream de frică. Şi tot așa, până când m-am născut Cristina-Maria in 1984 și am tot preluat și învățat frici….

Citește mai departe
Cine sunt eu? Eu sunt #parfumdefemeie

Cine sunt eu? Sunt un om care, exact ca personajul principal din filmul ce mi-a inspirat titlul blogului, vrea sa respire viața cu toate simțurile! Uneori, vorba olteanului din mine, îi cam iese pe nas atâta trăire! Sau i se înfundă nările! Dar câteodată mi se și taie respirația de la atâta frumos!

Și mai sunt o femeie care, la fel ca cel mai fain și delicat personaj secundar din aceeași producție, dansează fără să știe prea bine ce face! În viață și la party! Dar sunt și mult mai mult și mai multe…

Citește mai departe