Procrastinarea (2)-un fel de monstru de sub pat! Cum să te vindeci?
Eșți procrastinator-șef și tocmai ai mai amânat o dată ce e important și ai ales să vezi poze cu pisici? Cuvântul “mâine” e favoritul tău, dar în dicționarul personal înseamnă “cândva” “altădată” “odată și odată” sau “vreodată”? Pentru tine există un supererou! Un super-salvator, un tătuc al tătucilor care abia așteaptă să tăbăcească fundul tuturor problemelor tale! Numele lui e: VIITORUL TU!
VIITORUL-TU e undeva, la o petrecere exclusivistă, ciocnind șampanie cu VIITOAREA-EU. Asta după ce amândoi au rezolvat ce aveau de făcut și au pus în practică absolut-toate-acele lucruri pe care noi spunem că le vom face mâine sau cândva. VIITORUL-TU și VIITOAREA-EU au o carieră fulminantă, o sănătate de fier și o viață personală bulbucind în iubire și relații împlinite!
Evident…
VIITOAREA-EU și VIITORUL-TU nu abuzează de șampanie, dar se distrează de minune, după care merg acasă să petreacă timp prețios cu cei dragi și să respecte acele ore de somn recomandate “pentru o viață sănătoasă”.
VIITORUL-TU și VIITOAREA-EU sunt magnifici, mirobolanti și…..
…..mai au și pătrățele în loc de burtică, acea coafură care “rezistă” și timp+bani berechet să plece în vacanță.
Ce să mai? VIITORUL-TU și VIITOAREA-EU ar fi perfecți dacă nu ar avea un defect: NU EXISTĂ! Așa că, ce să crezi, dacă iar ai amânat ceva important pentru că nu e acum momentul ideal, dar în viitor sigur o să fie….hmmm…nașpa! N-o să fie! Știu, am fost acolo!
PROCRASTINAREA, CA O FUGĂ DIN A DA NAS ÎN NAS CU NOI
Când îmi imaginăm că voi scrie pe acest blog era vara, eram pe Costă Del Sol în Spania și, între un glazurat la soare și un Mojito, îmi plănuiam cum o să fiu eu “blogueuza”. Mi-am cumpărat inclusiv tricouri motivaționale din Malags și lumânări parfumate din Benalmadena că să scriu în spațiul perfect. În realitate, când m-am apucat, am început să plâng și am avut o mică-mare criză de anxietate. Mi-am dat seama că îmi era frică! De toți cei care vor citi și mai ales de toți cei care nu vor citi ! De a eșua! De a fi judecată! De a fi prost înțeleasă! De TOT! După care am mai amânat un pic! Că nu era nimic conform planului în care eu, îmbrăcată în tricou motivațional scriam de zor, cu parfum de lavandă în nas și muzică deep focus în urechi.
De fapt, știți unde era adevărata problemă?
Nu mă vedeam având un proiect al meu, propriu, personal și mai ales în mediul digital. Nu mă vedeam acolo, așa cum eram eu atunci, și îmi imaginam că o sa vina un moment perfect ca o para mălaiață. Doar că îl amânam și pe acela!
PROCRASTINAREA, O TREABĂ DE IDENTITATE PERSONALĂ
Dacă nu crezi, în adâncul sufletului tău că ești acea persoană care poate să facă ACEL lucru, din păcate, mereu te vei zbate și deseori vei amâna.
Ca să înțeleg mai bine despre ce e vorba în asfel de limitări, am stat de vorbă cu Bruno Medicina, performance Coach, Trainer, Autor şi Speaker, cu aproape 40 de ani de experienta in a-i ajuta pe oameni sa descopere si sa isi foloseasca potentialul lor .
Într-un articol pe care îl găsiți AICI, Bruno povestește că:
“Dacă nu schimbăm modul în care ne percepem imaginea de sine, orice efort este destinat falimentului: la un moment dat, alergarea la un maraton nu este o problemă de tehnică, oricine poate pune un picior în fața celuilalt. În plus, obiectivul este clar și definit și traseul bine stabilit. Deci, în conformitate cu rețetele actuale, nu ar trebui să existe nicio dificultate: ar fi suficient să se ia decizia și de a porni la drum, dar noi știm foarte bine că, pentru a ajunge la sfârșitul unui maraton este nevoie de o condiționare fizică de tot respectul, este nevoie să obișnuim corpul la utilizarea extrem de eficientă a resurselor fizice, trebuie dezvoltate strategii mentale la cel mai înalt nivel (orice alergător vă va spune că aspectul psihologic este la fel de important ca și cel fizic, dacă nu mai mult): înseamnă, pe scurt, să FII un alergător.
A încerca să alergăm un maraton atunci când…
identitatea noastră este aceea a unor bugetari sedentari, dependenți de televizor și calculator, supraponderali și fără condiție fizică, nu poate avea alt rezultat decât falimentul, că să nu mai vorbim despre faptul că poate fi și destul de periculos.”
Adevărul e că în exemplul pe care eu l-am dat mai sus cu startul blogului- înainte să încep proiectul parfumdefemeie.ro, eram cumva aici: nu credeam că pot face asta.
La finele lui 2018 mi-am schimbat total domeniul de activitate, am trecut de la televiziune la DIGITAL și, în câteva luni m-am familiarizat cu lumea asta. Apoi mi-a plăcut mult un bărbat cu un blog mișto și, pe principiul-ok, dacă el poate, și eu pot, aproape fără să îmi dau seama, am înțeles că, hei, pot face asta! Și am facut-o! Acum scriu de oriunde și fără tricou motivațional pe mine (nu chiar fără tricou).Și știți ceva? Îmi place acum atât de tare! Și a devenit ATÂT de firesc! A devenit…despre mine! În plus, nu mă mai îngrijorez de cine ce zice: am înțeles organic că…e o lume liberă și e frumoasă oricum. Chiar dacă (nu) toată lumea te place!
Procrastinarea: așadar, ce e de făcut?
Tot cu ajutorul trainerului Bruno Modicina, am pus cap la cap câțiva pași pe care am de gând să îi urmez și eu în tot ce procrastinez.Ca am rezolvat-o pe asta cu blogul, dar mai am, ohoho!Asadar:
Procrastinarea-1.AFLAȚI CE VĂ OPREȘTE PE VOI
Bruno Medicina: “Dacă și voi v-ați făcut pe 31 decembrie listele de obiective și promisiuni, încercați să faceți un simplu exercițiu: luați pe rând fiecare element din lista respectivă și încercați să vă imaginați că DEJA face parte din identitatea voastră și apoi dați atenție tuturor gândurilor, rezistențelor și emoțiilor care vă vor apărea în minte. Dacă ceea ce percepeți este o senzație de falsitate, deranj și disconfort, înseamnă că între obiectiv și identitate, există un conflict. În acest caz, efortul și voința o să vă fie de puțin folos: pur și simplu, înseamnă că încercați să alergați la un maraton fără să FIȚI alergători.”
Procrastinarea-2. AFLAȚI CE DIN CE VĂ OPREȘTE E REAL, CE NU E REAL ȘI CE POATE FI SCHIMBAT
Practic, ca să păstrez metafora cu alergătorul, ce vă oprește să fiți unul, dacă asta va doriți?
CE E REAL ȘI POATE FI SCHIMBAT
Dacă v-ați propus să fiți alergător de maraton, dar ceea ce vă împedică e un surprlus de 150 de kilograme, atunci e cazul să vedeți dacă puteți slăbi și dacă nu, de ce nu. Asta e un exemplu de realitate care poate fi schimbată.
CE E REAL ȘI NU POATE FI SCHIMBAT
Dacă însă vreți să alergați la maraton dar, din păcate, aveți un picior amputat, puteți face alte lucruri minunate și care chiar să inspire mai mult, dar nu un maraton obișnuit. Puteți să alegeți să suferiți că nu mergeți la maratonul obișnuit sau puteți alege o mie de alte lucruri care pot să vă aducă bucurie.
CE NU E REAL
Dacă v-ați propus să fiți alergător de maraton, aveți greutatea potrivită, stare de sănătate bună, condiție fizică bună, dar tot ce vă oprește e vecinul/nevasta/prietenul care râde de voi că aveți visuri prea mari, eu zic să începeți să vă antrenați. Realitatea nu e ce CRED alții, realitatea e un fapt obiectiv într-un context dat.
Procrastinarea-3. FOCUSAȚI-VĂ PE POTEȚIAL ȘI ACȚIONAȚI
Când eu mă temeam să mă apuc de scris pe blog, mă temeam de ceva ce nu era real și concret: un potențial eșec, potențiale critici. Eram alergătorul care avea și condiție fizică și voință și tot, dar se oprea din alergat din cauza unor frici ireale, bazate doar pe..frică.
Atunci când m-am focusat pe ce pot să fac și pe ce vreau să fac, a ieșit…ce citiți voi aici.
Unii pot să elimine fricile și blogajele bazate pe lucruri care nu sunt reale mai repede. Cei mai mulți, printre care și eu, nu…La început de tot nu îmi era ușor să scriu. Mă foiam, youtubeam (asta e un cuvânt al meu), googăleam (o sa îmi fac un dicționar), instagramam (v-am avertizat).
Și primul impuls era să mă umplu de nervi că iar am pierdut timpul! Și să renunț! În fix acest moment de fapt aruncă cei mai mulți oameni pe geam intenții, visuri, diete de slăbit, task-uri și proiecte. Când, de fapt, soluția e, că după o înjurătură bună, să mergi înainte. Până te vindeci, fix în mijlocul acțiunii, e posibil ca fricile să te facă să ți se pară interesant cum creşte iarba AICI! Dar după….ești un alergător/blogger/ce vrei tu!
Procrastinarea: așadar…
- Faceți întâi lista cu ce vreți
- Apoi lista cu ce vă blochează
- Apoi vedeți ce puteți face cu ce vă blochează
- Apoi acționați; și dacă vă împiedicați, luați-o de la capăt
- Baftă!
FOTO: SHUTTERSTOCK
Citește și prima parte despre PROCRASTINARE, sunt sigură că e de folos:
PROCRASTINARE (PE OLTENEȘTE “LENE”) – CE ÎNSEAMNĂ ȘI DE CE NE AMÂNĂM VIAȚA (1)?
FOTO: CORA POPEANGĂ-GROSU
FOTO „PROCRASTINATION”: SHUTTERSTOCK
Pe mine mă poți urmări pe Facebook AICI și pe Instagram AICI
Iar, ca piesă, ce poate fi mai potrivit decât…
4 Comments
La fel ca şi tine, în cazul realizării unui blog, îmi aduc aminte de ultimele zile din liceu, când ai mei îmi repetau, aproape în fiecare zi, aceeaşi întrebare: „Tu la ce facultate mergi după bac? Nu te-ai hotărât?”. De ce mă stresau? Pentru că sunt mai schimbător decât vremea şi permanent caut noi variante care să mă pună în avantaj (e un chin pentru cel care alege să meargă cu mine, când îmi cumpăr ceva de îmbrăcat sau o pereche de încălţăminte!). Până să se stabilească destinaţia „Litere”, am schimbat vreo câte facultăţi, am trecut şi pe la Academia Militară, dar tot „literele” au fost cele norocoase. Şi nu îmi pare rău!
Câtă forfotă şi cât chin a fost până la decizia finală, Doamneeee, credeam că merg la Oxford, nu la Rm Vâlcea :)))) Au urmat 4 ani frumoşi, grei (programul încărcat pe care îl aveam), malefici (zăpadă în tren şi prin vagoane de ziceai că vine trenul din Siberia, nu de la Sibiu – se defectase o piesă de la locomotivă şi în tot trenul era foarte frig) şi iar frumoşi, dar testul final l-am dat în faţa… celor de clasa a V-a (Hai, mă, chiar aşa!!!:))))) Cum vine asta? Simplu! Ei au fost prima clasă în faţa cărora trebuia să vorbesc liber şi mă gândeam ca nu cumva să îmi scape vreun porumbel, pentru că aveam o teamă de ziceai că ţin discurs în parlament, nu în faţa unor elevi din primul an de gimnaziu.
După câţiva ani, au dispărut acele emoţii şi am ajuns la un nivel înalt, un nivel care îmi permite să vorbesc liber şi fără emoţii care să rivalizeze cu vreun gigant din mitologie.
Mă vedeam orice după liceu, numai ceea ce sunt în prezent nu concepeam să fiu, însă, de când aveam vreo 10 ani, repetam peste tot: „Eu o să ajung cineva!”. Unii mă încurajau, alţii râdeau şi spuneau că nu are cum, dar eu o ţineam pe a mea – „O să fiu cineva, o să fiu un om important!”. În prezent sunt „un om important”, un om apreciat de multe persoane, criticat de altele, dar m-am obişnuit şi merg înainte.
În viitor, îmi doresc să devin vloger (dar fără să renunţ la meseria din prezent), unul renumit, dar nu am aparatura necesară care să mă ajute să creez blog-uri captivante, cu efecte wow, cu un intro şi un final pe măsură, care să facă abonaţii să mă aprecieze pentru ceea ce sunt, pentru contentul pe care îl ofer. Deci, nu procrastinarea este de vină, ci baniiiiii!
Nota umoristică este la ea acasă – „Acum scriu de oriunde și fără tricou motivațional pe mine (nu chiar fără tricou)” – am zâmbit şi chiar mi-a plăcut mult afirmaţia (despre imaginaţia mea nu zic nimic, dar şi ea a avut rolul ei 😉 ).
Bruno Medicina este un tip foarte interesant şi mi-ar plăcea să îl întâlnesc în viitorul apropiat şi să discut cu el aşa cum ai făcut şi tu. Sunt sigur că sfaturile lui mă vor ajuta mult!
Articolul mi-a plăcut mult şi le aştept cu drag pe următoarele. O seară frumoasă!
P.S.: mi-ar plăcea să îmi zici cum ai ajuns la titlul blogului „parfumdefemeie” (iar sunt curios!). Mulţumesc frumos!
-da, Bruno e un om fain:) si e foarte deschis;
-daca imi dai voie, tu spui ca banii sunt de vina, dar economisesti ca sa faci banuti? nu ai neoie decat de o camera smiprofesionala; asa au inceput multi
-numele mi-a venit pur si simplu, dupa ce m-am tot gandit multa vreme; apoi am realizat ca, desi nu e neparat original, e despre mine momentan si mi s-a parut ca inglobeaza ce ma intereseaza; e si un film care mi-a placut mult cu acest nume;
Multumesc si eu!
Voi urma si eu acesti pasi.
ce ma bucura cuvintele tale! sa ai bafta, draga mea! si daca te opresti, blochesti, impotomolesti, inainte!:) bafta!