Uncategorized

Hait! Iar unul din momentele acelea în care mă întreabă cineva câti ani am și spun că eu sunt „femeie la (peste) 30 de ani” şi… ŞOC, ŞOC, ŞOC!

femeie 1

Deşi nu am prins inventarea penicilinei, nu am fost colegă cu Traian Vuia și nici nu am mânat oile și românii la independență cu Badea Cârțan, mi se întâmplă des ca atunci când spun că am 35 de ani, să se reacționeze ca și cum l-aș fi cunoscut pe Burebista. O.K, poate nu pe el, pe nepotu-su’! De data aceasta, se declară surprinsă și jenată ca s-a purtat prea familiar și nu „m-a domnit”, o fata obscen de tânără. E prea simpatică să mă supere și cu înțelepciunea vârstei (SÎC), o înțeleg când zice: “Nu mă așteptam, nu arați, nu pari etc.

Citește mai departe
Cristina Maria-despre frica 1

Frica? Știți ceva? Chiar îmi e frică, fix în acest moment. Îmi e groaznic de frică să scriu despre frică…

Nu știu încă dacă și cât de adevarată e filosofia cu reîncarnarea și cu luatul unei lecții neînvățate dintr-o viață în alta..Încă cercetez și asimilez teoria… Dar dacă e, cred ca eu în prima viață am tot fost alergată de strănepoți ai dinozaurilor și am murit de frică. Și după, cam în toate celelalte vieți, cineva mă alerga sau bântuia sau amenința sau ceva nasol și eu muream de frică. Şi tot așa, până când m-am născut Cristina-Maria in 1984 și am tot preluat și învățat frici….

Citește mai departe